Agricultura durabilă: prezent şi viitor

Toate cele trei tipuri de agricultură corespund paradigmei dezvoltării durabile şi reprezintă soluţii model pentru practica agricolă, prezentă şi viitoare, prin aceea că valorifică superior diferite categorii de teren agricol şi asigură securitatea alimentară şi protecţia mediului.

Caracteristici definitorii pentru agricultura durabilă
Conceptul de dezvoltare durabilă a economiei a fost lansat, pentru prima dată, prin „Conferinţa ONU pentru Mediu şi Dezvoltare” de la Rio de Janeiro (1992), la care au participat delegaţii din toate ţările lumii. Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Brundtland, în raportul „Viitorul nostru comun”: „dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”.
Pentru sintagma agricultura durabilă încă nu s-a elaborat o definiţie detaliată, care să fie unanim acceptată, deoarece practicile agricole care se subsumează acestui concept şi care tind să asigure dezvoltarea durabilă în domeniul rural variază în spaţiu şi timp, eficienţa lor putând fi evaluată corect, mai ales, retrospectiv. Caracteristicile definitorii ale agriculturii durabile sunt: productivitatea crescută; rentabilitatea economică; siguranţa alimentelor şi protecţia mediului

Alternativa la agricultura convenţională există...
De câteva decenii se practică deja o formă de agricultură durabilă, fiind denumită, în unele ţări, agricultură ecologică, iar în altele agricultură organică sau biologică, conform Regulamentului (CE) nr. 834/2007. Aceasta a apărut ca o alternativă la agricultura convenţională, de tip intensiv, industrial, care s-a dezvoltat îndeosebi după anul 1950. Agricultura convenţională a dus la creşteri impresionante ale producţiei ca urmare a folosirii de soiuri, rase şi hibrizi de mare productivitate şi chiar de organisme modificate genetic (OMG), în asociere cu mecanizarea aproape integrală a lucrărilor agricole şi folosirea pe scară largă a irigaţiilor, îngrăşămintelor chimice, pesticidelor şi a biostimulatorilor. Acest sistem de agricultură, deşi este performant, s-a dovedit nesustenabil, deoarece necesită investiţii deosebit de mari şi foloseşte cantităţi apreciabile de energie (din carburanţi fosili), care adeseori depăşesc cuantumul de energie fixată prin fotosinteză. Energia carburanţilor fosili este încorporată în producerea de îngrăşăminte şi pesticide, în mecanizarea integrală a lucrărilor agricole, la fabricarea, ambalarea şi depozitarea produselor etc., toate acestea contribuind la poluarea accentuată a mediului şi la dezechilibre ecologice imprevizibile şi greu de controlat.
Apariţia agriculturii ecologice este considerată ca o expresie a neîncrederii consumatorilor în măsurile de siguranţă alimentară, pe care le-a oferit agricultura convenţională, după ce au devenit tot mai frecvente unele îmbolnăviri prin consum de produse cu diferite noxe (substanţe cancerigene, teratogene, bacterii multirezistente la antibiotice, prioni care produc encefalopatii spongiforme, alergeni etc.). În UE, aplicarea unitară a cerinţelor privind produsele este statuată prin Regulamentul (CE) nr. 834/2007, iar normele de aplicare sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 889/2008. Pe primele locuri în clasamentul ţărilor cu cea mai mare suprafaţă cultivată în sistem ecologic se află Australia, Argentina şi Statele Unite. România înregistrează una dintre cele mai mari oportunităţi în acest domeniu datorită împrejurării că solul este mai puţin poluat, în comparaţie cu multe zone din UE, ceea ce reprezintă un avantaj prin faptul că este necesară o perioadă de timp mai scurtă pentru dispariţia reziduurilor de îngrăşăminte şi pesticide în procesul de conversie spre agricultura ecologică. În prezent, suprafeţele exploatate în sistem ecologic se ridică la cca. 3,4% din totalul suprafeţei agricole. România se află în primele 20 de ţări din lume exportatoare de produse agricole certificate ecologic.

Mai multe detalii pe acest subiect puteţi citi în revista Ferma – septembrie 2013.