De compozitori nici nu poate fi vorba deocamdată. E mai bine să se cânte pre portative de succes, tot soiul de compoziții ajunse deja hituri pe continent, și nu numai. Cred că cel mai bine i-ar prinde pe conducătorii agriculturii autohtone, chansoneta.
Chiar dacă ar părea desuetă într-o lume a muzicii electronice, tot ar fi mai de înțeles decât maneaua. La urma urmelor ne mândrim că Bucureștii sunt Micul Paris, iar Dâmbovița, printr-o asociere forțată, Mult Mai Micuța Sena. Nu micuța sirenă! Că ar fi un pic mai la nord aranjamentul.
Acum să vorbim mai pe limba noastră, de o sărbătorirăm mai deunăzi prin scrierea fără diacritice și tot soiul de anglicisme și farafastâcuri. Agricultura are nevoie de un nou Gheoghe Ionescu Șișești, care să dea un azimut roielilor din stup. Pentru că aici aproape că nu se mai înțelege nimic. Logica s-a ascuns ca să nu fie spânzurată, iar bunul simț s-a sinucis temerar printr-o săritură în butoiul cu boască. Cercetarea se va ocupa cu prezentarea geneticii multinaționale iar universitățile de profil cu… profilul! Oricum
anomaliile din Agricultură sunt de domeniul „faptului divers” sau a rubricii „știați că” din vechile noastre jurnale și „almanahe”. Cine are o oaie, un berbece și un sac de crotalii dar e amic cu cine deține pășunea va avea motiv de chef în continuare. Cine a lăsat străinătatea și a investit până la ultimul cent în agricultură cu speranța că v-a da lovitura a cam luat-o în brațe și nici la urne nu se va mai duce, oriunde ar mai vota de aici încolo.
Dacă investești în tehnologie te lovește seceta, iar dacă te bazezi pe Oltul dai lovitura.
Unii iau subvenții de sute de mii de euro, pentru că s-au orientat și fac o agricultură modernă. Cei drept au avut și bănuți și informație. Alții au împușcat câteva zeci de mii de parai acolo pentru că au zis să o facă și pe asta. Ca vestita cățea vâlceană care trece de nevoie apa într-un banc arhicunoscut. Cei care au sperat că banul va fi împărțit la toți fârtații, că e an electoral, au cam rămas cu degețelul în gură. Ei oricum erau pe sponci, așa că falimentul e deasupra capului lor ca sabia lui Damocles. Cineva o să profite de dezamăgirile acestora și nu știu câți de-ai noștrii au puterea de a o face.
Cine să mai înțeleagă ceva? Până și Busu ar prognoza ploile altfel dacă ar avea contract de bonus cu Agricultura. Dar nici paparudele nu mai au lipici la stele până nu se închearbă Monastirea Iertării Naționale. Așa că, la naiba cu irigațiile, mutăm miliardul de euroi la finalizarea instituției neamului unde vor fi unși ca regi ai agriculturii toți viitorii miniștrii. Tehnocrați au ba, tot o mare apă și un imens pământ!
Închinați așa, ca într-un basolerief de epocă, vom privi cum Apocalipsa va emigra departe de România. Pentru că aici nu ar avea nimic de lucru. Ar șoma! Ce Doamne-iartă-mă să mai facă într-o aglomerare de genul celor descoperite prin telescoapele astronomice (nu prin amortizoare de la Merțane) după explozia unei super-nove.
Dincolo de această banală jelanie poate un dirijor bun ar reuși să scoată câteva armonii. Dar să fie un dirijor ca Leonard Bernstein, care să știe să folsească și bagheta și dojana!