Tradiţii şi obiceiuri. Boboteaza în Calendarul popular

Bătrânii spun că în Ajun, fetele mari ar trebui să postească ca să aibă bărbaţi buni şi cuminţi, iar femeile fac piftie ca să le fie tot anul faţa fragedă ca piftia. La sfinţirea caselor şi creştinilor de către preot, fetele încearcă să fure fire de busuioc din găleata cu agheasmă, ca să le pună la cap şi să-şi viseze ursitul, în acelaşi scop, fetele, văduvele şi flăcăii tomnatici iau un fir de busuioc de la preot, îl leagă cu aţă, lână sau mătase roşie şi îl poartă cu ei pentru a fi ocrotiţi.

Vremea de Bobotează
Atât Ajunul, cât şi Boboteaza sunt favorabile şi prognozelor meteorologice. Este îndătinată tradiţia la români că dacă Ajunul Bobotezei este ploios, tot anul va fi ploios, iar încotro stropeşte preotul cu busuiocul, de acolo vor veni ploile peste an. De asemenea, dacă în ziua de Bobotează este vreme frumoasă sau va bate crivăţul, oamenii cred că va fi un an îmbelşugat şi o vară frumoasă.

Sfinţirea apei
Între riturile de cinstire a sfinţirii apei, datina cea mai importantă este Sfinţirea cea Mare a Apei (Agheasma Mare), săvârşită de preoţi în biserică, lângă o fântână sau o apă curgătoare. După ce este adusă acasă, agheasma este luată pe nemâncate de credincioşi, având un rol purificator şi sfinţitor. În acelaşi scop, oamenii stropesc vitele şi hrana lor sau "botează" sămânţa care va fi semănată. Virtuţile purificatoare ale apei sfinţite se extind asupra gospodăriei şi anexelor.

Iordănitul, Încurarea sau întrecerea cailor şi Ardeasca
Legate de aceste însuşiri purificatoare şi sacralizante ale aghesmei sunt şi cele trei obiceiuri specifice acestei zile: Iordănitul, Încurarea sau întrecerea cailor şi Ardeasca.
Iordănitul este un obicei practicat de feciorii satului care umblă întreaga noapte de Ajun pe la casele sătenilor ce au fete de măritat şi le fac urări de sănătate şi belşug, stropindu-le cu apă sfinţită.
Un al doilea obicei este Încurarea cailor, ce se păstrează încă în Mehedinţi. În cadrul acestuia cei mai buni cai ai sătenilor sunt puşi la întrecere, iar tinerii călare, având în mână un steag, merg pe la casele oamenilor, stropindu-le cu apă rostind urarea de belşug, şi prosperitate: "Cum aruncăm apa, aşa să fie holda bogată!"
Obiceiul Ardeasca se practică în Bucovina şi Munţii Apuseni. După sfinţirea apei, feţele şi flăcăii satului luau câte un tăciune de la focul săcăluşelor (bucăţi de lemn folosite pentru priponitul vitelor sau care se puneau cailor nărăvaşi în gură la potcovire) şi mergeau cu tăciunele într-un loc deschis ori înalt, făcând un foc mare. Tinerii înconjurau focul şi jucau în jurul lui, iar când se potolea, săreau peste el. Denumirea obiceiului şi asocierea celor două elemente, apa şi focul, indică simbolismul lor purificator şi, deopotrivă, virtuţile lor stihiale de menţinere şi stimulare a vieţii.
sursa: crestinortodox.ro