Tradiţii pascale în Gorj

Deşi trăim în secolul vitezei şi nu mai avem răbdare său timp să ne conformăm vechilor tradiţii, există şi zone unde acestea au rămas neschimbate, şi anume, la sat. De aceea în fiecare an prefer să petrec Paştele în mediul rural, pentru a trăi cu adevărat bucuria Învierii, nu doar ca un prilej de petrecere, distracţie, ci şi din punct de vedere spiritual.

Paştele în acest mic sătuc din nordul Gorjului (Seuca), înseamnă o evadare din lumea agitată a marilor oraşe şi un adevărat paradis al naturii.
Totodată este şi un prilej că sătul să se umple din nou de lume, fiindcă, sute de fii ai satului” răspândiţi prin toate colţurile ţării şi lumii, revin la vatră, iar bătrânii sunt pentru câteva zile din nou înconjuraţi de copii şi nepoţi.
Ca şi în alte zone ale ţării şi aici există tradiţii specifice, care sunt moştenite de sute de ani şi încă se respectă de către bătrâni. (mai ales în Săptămâna Mare)

Începând de luni, pentru a fi iertaţi de păcatele săvârşite în timpul anului, oamenii poartă haine de doliu pe care le vor schimba în noaptea de Înviere cu unele noi.
Satul păstrează câteva tradiţii deosebite pentru joia mare şi anume: în această zi oamenii merg la biserică pentru a se spovedi şi împărtăşi, iar tradiţia spune că cine doarme la prânz în joia mare va fi leneş tot anul (mai ales femeile).
Tot joi este şi ziua de pomenire a Morţilor (ultima din Postul Mare), iar oamenii duc la biserică mâncare şi băutură pentru a se sfinţi şi a se da de pomană.
De asemenea, se spune că morţii se întorc la casele lor iar oamenii aprind focuri mari pentru spiritul morţilor. Se coc colacii, pască şi se vopsesc ouăle (vor ţine tot anul), iar în curţi se aşează scaune pe care să se odihnească sufletele morţilor.

Tot această zi marchează începutul curăţeniei generale în casă şi în curte, prilej cu care sătenii matura curţile, repara gardurile, văruiesc pereţii etc.
Vinerea mare, este numită şi Vinerea Paştilor sau Vinerea Seacă deoarece în această zi, oamenii ţin post negru cu credinţa că vor fi feriţi de toate bolile şi necazurile.

Totodată în această zi este interzisă orice fel de muncă (casnică sau fizica), spunându-se că totul se va usca, va seca.
Dar mai presus de toate aceste interdicţii această zi este deosebită prin Denia Prohodului, una dintre cele mai spectaculoase denii şi ducerea de flori la biserică pentru Iisus Hristos.

Mai întâi tinerii şi apoi bătrânii trec de câte trei ori pe sub masă plină cu flori (mormântul Domnului), pe care este aşezată o fată de masă pictată cu Punerea în mormânt a Domnului (Epitaf), Evangelia cu Crucea, iar apoi urmează cantarea Prohodului.
Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurarea a bisericii de trei ori (înmormântarea Domnului) şi împărţirea de flori sfinţite care se pun la icoane.
În Sâmbăta Mare, femeile pregătesc cea mai mare parte a bucatelor tradiţionale (miel, cozonaci etc), dar cel mai important moment al zilei este acela în care se pregăteşte pască.
De cele mai multe ori pasca se plămădeşte în formă rotundă, amintind de scutecele în care a fost înfăşat Iisus.

Alteori, se face în formă dreptunghiulară, deopotrivă cu mormântul în care a fost aşezat Iisus după moarte. Este deosebit de interesant acest paralelism, aceasta pendulare între viaţă şi moarte. Un singur aliment care poate reprezenta atât viaţa, cât şi moartea.
Înainte de a merge la slujba de Înviere (care începe la doisprezece noaptea), oamenii merg la morminte pentru a da lumină şi celor adormiţi, iar crucile luminează de candele şi lumânări creând o atmosferă de sărbătoare.
Apoi cu toţii se îndreaptă spre biserică, pentru a participa la Învierea Domnului, a lua lumina şi tradiţionalele Paşti.
Odată ajunşi acasă, oamenii sting lumânarea de pragul uşii, făcând semnul crucii, iar apoi se păstrează şi se foloseşte în momente de răscruce.
În Duminica Învierii, obiceiul este că oamenii să poarte haine noi, iar dimineaţa înainte de a se aşeza la masă se practică ritualul spălării pe faţă. Într-un vas se pune apă rece, un ou roşu şi un ban de argint, iar cu această apă toate persoanele din casa se spala pe faţă.

Se spune că cei ce se spală cu această apă vor fi rumeni an în obraji că oul, tari că banul şi vor avea noroc.
Apoi membrii familiei se aşează la masă, gustând mai întâi din ouăle şi pasca sfinţite. După ce îşi potolesc foamea ciocnesc câte un pahar de băutură. Ouăle se ciocnesc după un anumit ritual: persoană mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mâna de un comesean, în timp ce rosteşte cunoscută formula „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu: „Adevărat a Înviat!”. Se crede că, făcând acest lucru, membrii familiei se vor vedea şi pe lumea cealaltă.
Dacă masa din prima zi este un prilej de reunire a familiei, celelalte zile sunt consecrate petrecerilor, distracţiilor. Sursa: crestinortodox.ro