Sărbători creştine în perioada 14 – 20 iulie. Sfântul Ilie

14     L         Sfântul Nicodim Aghioritul
15     M        Sfinţii Chiric şi Iulita
16     M        Sfântul Atinoghen     Post
17     J         Sfânta Marina
18     V     †  Sfântul Emilian de la Durostor     Post
19     S         Sfânta Macrina
20     D     †  Sfântul Ilie - Ap. Iacov V, 10-20Romani XII, 6-14Ev. Luca IV, 22-30Matei IX, 1-8glas 5, voscr. 6
Vindecarea slăbănogului din Capernaum - Ap. Iacov V, 10-20Romani XII, 6-14Ev. Luca IV, 22-30Matei IX, 1-8glas 5, voscr. 6

Sfântul Ilie

Sfântul Ilie a trăit în Regatul de Nord al lui Israel, în vremea domniei regelui Ahab. Sfântul Ilie a fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron) şi a trăit cu mai bine de 800 de ani înainte de Hristos. Vechiul Testament istoriseşte despre faptele lui minunate în cărţile numite Regi. Este ales de Dumnezeu să certe aspru pe regele Ahab şi pe cei care-l urmau pe calea păgâneasca a adorării lui Baal.

Sfântul Ilie a fost hrănit în chip minunat de corbi pe când era retras la paraul Cherit şi de un înger pe drumul spre Muntele Horeb; datorită rugăciunii sale, Dumnezeu opreşte ploaia timp de trei ani şi jumătate; înmulţeşte faina şi uleiul văduvei din Sarepta Sidonului şi îl învie pe fiul ei; a chemat foc din cer prin care a ars jertfa adusă de el lui Dumnezeu; a înlăturat cultul zeului Baal; l-a văzut pe Dumnezeu în isihie, (vântul liniştit); a fost ridicat în carul de foc şi s-a arătat la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului de pe muntele Tabor.

Tradiţii de Sfântul Ilie

În credinţa populară, Sfântul Ilie apare ca cel ce stăpâneşte fulgerele şi ploile. Ilie este redat în imaginaţia populară ca cel ce şi-a ucis părinţii la îndemnul diavolului. Îşi cere iertare pentru fapta săvârşită şi primeşte de la Dumnezeu un car de foc şi putere să-i omoare pe diavoli. Fulgerul este interpretat ca fiind semnul că Ilie umbla cu carul de foc spre a-i pedepsi pe demoni, iar tunetul semnul că a mai omorât un diavol. Roţile carului au zimţi şi, mergând, sparg cerul, aducând ploaia.

Atât de pornit este Ilie în a se răzbuna pe diavoli, încât Dumnezeu, ca să-l mai domolească, i-ar fi uscat braţul şi piciorul stâng. Oamenii se însemnează cu semnul sfintei cruci pe vreme de furtună, că nu cumva vreun necurat să se ascundă prin preajmă şi să fie fulgeraţi şi ei odată cu diavolul.

Există şi credinţa că dacă omul poartă în ziua de prăznuire a Sfântului Ilie, matisori de sălcie, sfinţiţi la Florii, va fi ferit de fulgere.
Nu era voie să se consume mere până pe 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină. În această zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. În trecut, oamenii nu lucrau de ziua Sfântului Ilie, ca să fie feriţi de grindină; dăruiau mere, miere şi covrigi pentru cei adormiţi.

De Sfântul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operaţie numită "retezatul stupilor". Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuica îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apăra stupii de furtul manei şi se transformă într-o adevărată petrecere cu cântec şi joc. Era nevoie de multă atenţie, ca la această masă să nu fie prezenţi cei ce ştiau să facă farmece şi vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari "e mai cu putere la farmecele şi vrăjile lor".

În vechime, se obişnuia ca în ziua prăznuirii Sfântului Ilie să se organizeze târguri şi întâlniri ale comunităţilor săteşti, numite nedei. Tot în această zi, se culegeau plante de leac, în special busuiocul.

Ferma Media Grup urează La mulţi ani tuturor celor care poartă numele Ilie sau derivate ale acestuia!