Ouăle Încondeiate. Tradiții, legende și superstiții

Este de neconceput ca ouăle roșii să nu se găseasca pe masa de Paști. Fără ele marea sărbătoare creștină aproape că nu are însemnătate, iar simbolul ouălor roșii este strâns legat de Patimile lui Iisus. Legenda spune că Sfânta Maria, venind să-și vadă Fiul răstignit, avea la ea un coș plin cu ouă, pe care l-a lăsat chiar lângă cruce când a început să-L plângă. Se spune că sângele acestuia a înroșit ouăle, iar de atunci s-a păstrat obiceiul vopsirii de ouă roșii de Paște.

Dacă nu ai mai vospit până acum ouă de Paști trebuie să știi că ai la îndemână mai multe metode, depinde doar de tine pe care o alegi și care ți se
pare mai ușoară și mai rapidă.

Ouăle de Paști se vopsesc în Vinerea Mare (sau Vinerea Seacă), în aceasta zi nu este voie să se lucreze prin casă sau să se gătească, ci se ține post negru până la amiază, dupa care se pot vopsi ouăle de Paști. Acest obicei s-a păstrat mai mult in Ardeal. În Dodrogea și Moldova, ouăle se vopsesc în Joia Mare (sau Joia Neagra).

Cele mai frumoase ouă de Paști, care fac și acum faima Bucovinei, sunt ouăle închistrite, numite impropriu ouă încondeiate. Tehnica uzitată este aceea a păstrării culorii de fond și constă în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, si scufundarea succesivă în băi de culoare (galbenă, roșie și neagră).

Unealta folosită se numește chisiță și este un bețișor de lemn ce are fixată la unul din capete o pâlnie minusculă confecționată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc.

La sfârșit, după „scriere” și „îmbăiere”, oul se încălzește puțin și, cu ajutorul unei cârpe, de asemenea ușor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară, punându-se în evidență desenul.

Cele mai răspândite motive folosite la închistrirea ouălor sunt crucea Paștelui, floarea Paștelui, cărarea ciobanului sau cărarea rătăcită
brâul și desagii popii, brăduțul, frunza de stejar, albina, peștele, coarnele berbecului, cârja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, „patruzeci de clinișori”, vârtelnița, creasta cocoșului, broasca, fierul plugului, ulița satului, grebla, sapa etc.

Realizarea de ouă închistrite începe de pe la mijlocul Postului Mare. De regulă, ele nu se mâncă. Dupa ce se sfințesc în noaptea de Inviere,
sunt dăruite rudelor și celor dragi și sunt păstrate în apropierea icoanelor până la Paștele următor.

Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase. Iată câteva simboluri și semnificații utilizate:

linia dreaptă verticală = viața
linia dreaptă orizontală = moartea
linia dublă dreaptă = eternitatea ;
linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea
linia ușor ondulată = apa, purificarea
spirala = timpul, eternitatea
dubla spirală = legătura dintre viață și moarte

În Banat, în dimineața zilei de Paște, copiii se spală pe față cu apă proaspătă de la fântâna în care s-au pus un ou roșu și fire de iarbă verde. Masa tradițională se servește doar după ce bucatele au fost tămăiate și include ciolan de porc fiert, ouă roșii și friptură de miel.

Tot in Banat, dar și în Muntenia, există obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de Înviere. Lumânarea respectivă este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment fericit. Cine urmează datina, se spune ca are noroc în viața personală și este bine văzut de cei din jur.

Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinității primordiale și se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocnește capul oului de capul oului ținut în mână de partener, în timp ce rostește cunoscuta formulă  “Hristos a Înviat”, la care se răspunde “Adevărat a Înviat”.

În tradiția populară de la noi, oul roșu de Paști ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumusețe, vigoare și spor.

(sursa: Calendarul ortodox)