Cercetătorii americani de la Universitatea din Georgia au creat în laborator o bacterie cu ajutorul căreia promit să obţină etanol din iarbă, fără nici un tratament suplimentar cu enzime, anunţă The Ecologist.
Biocombustibilul este deja o afacere de succes peste Atlantic, unde anual se utilizează aproximativ 50 miliarde de litri pentru alimentarea automobilelor. Văzut iniţial ca o alternativă pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din transporturi, bioetanolul a devenit un motiv de îngrijorare deoarece o cantitate importantă este obţinută prin procesarea porumbului, iar cererea pentru hrană la nivel mondial este în continuă creştere.
Transformarea porumbului sau a trestiei de zahăr în biocarburant este, prin urmare, o soluţie provizorie. Cercetători din lumea întreagă au început să caute însă alternative mai ieftine şi în acelaşi timp sustenabile, urmărind să obţină bioetanol fără să pună în pericol securitatea alimentară.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Georgia par să fi rezolvat această problemă, reuşind să obţină biocombustibil dintr-o varietate de iarbă ornamentală rezistentă la secetă. Panicum virgatum este o plantă perenă cultivată pe continentul nord-american în principal ca bază furajeră sau este folosită pentru controlul eroziunii solului.
Transformarea directă a biomasei în biocombustibil s-a realizat cu ajutorul bacteriei Caldicellulosiruptor bescii modificate genetic, care converteşte celuloza în zaharuri după care o transformă în etanol. Practic cercetărorii americani au manipulat iniţial această bacterie care se găseşte peste tot în lume, în special în izvoare termale, introducându-i o genă de la o altă bacterie responsabilă pentru producerea de etanol.
Aceasta nu este singura cercetare în domeniul carburanţilor obţinuţi din plante necomestibile. În Finlanda, de pildă, s-a reuşit realizarea de metanol din deşeuri de lemn. Marea provocare a tuturor o reprezintă însă producţia la scară industrială cu costuri cât mai mici.
Valoarea energetică a bioetanolului produs în prezent în industrie este mai scăzută decât valorile celor mai multe dintre celelalte hidrocarburi, motiv pentru care el este redus la rolul unui simplu aditiv al benzinei convenţionale, cu excepţia cazurilor în care motoarele sunt modificate special pentru a funcţiona cu acest combustibil.