Biomasa ca materie primă pentru producerea biocombustibililor

De asemenea, şi legislaţia restrictivă referitoare la nivelul de poluare al mediului produsă de gazele de ardere ale combustibililor convenţionali contribuie la găsirea de surse alternative de energie. Astfel, au apărut preocupări pentru fabricarea de biocombustibili din materii prime regenerabile (biomasă). Mai mult, unele ţări ale Comunităţii Europene au legiferat o serie de politici şi reglementări ce favorizează dezvoltarea domeniului biocombustibililor (reduceri ale accizelor pentru carburanţi, credite acordate fermierilor pentru cultivarea și valorificarea biomasei etc.). Creşterea utilizării biocombustibililor va avea ca efect modificări atât privind biomasa utilizată drept materie primă, cât şi a tehnologiilor de transformare a acesteia în biocombustibili. Cu siguranţă, o mare pondere din totalul de materii prime folosite pentru producerea biocombustibililor o vor ocupa şi în continuare a produsele agricole care pot fi folosite și ca sursă de alimente (cereale, sfeclă de zahăr, seminţe oleaginoase), dar cercetările se fac în sensul creșterii ponderii altor surse de materii prime, cum ar fi biomasa lignocelulozică reziduală, culturile energetice, reziduurile industriale și municipale etc.

Biomasa înglobează orice material regenerabil de natură organică, cuprinzând vegetalele terestre (culturi agricole de uz alimentar şi furajer, vegetaţie lemnoasă, culturi destinate producerii de energie, plante industriale), acvatice (algele, ierburile de mare), şi microorganisme (fungi, drojdii, bacterii), precum şi ansamblul de deşeuri şi reziduuri organice din agricultură, piscicultură, silvicultură, deşeuri municipale şi alte deşeuri.
Se estimează că anual pe planeta noastră se sintetizează 171x109 tone de biomasă (cu un conţinut de 77x109 tone carbon) prin procesul de fotosinteză și alte procese metabolice de sinteză. Prin urmare, biomasa poate fi considerată o resursă energetică foarte importantă care are două mari avantaje: este regenerabilă, iar prin arderea ei (directă, sau indirectă, prin arderea biocombustibililor obținuți din biomasă) se emană CO2 care provine tot din atmosferă (prin procesul de fotosinteză). Prin urmare, bilanțul de CO2 este nul, adică arderea biomasei nu produce o creştere a concentraţiei de bioxid de carbon în atmosferă, spre deosebire de arderea combustibililor fosili, prin care carbonul din litosferă este trecut în atmosferă.

Principalele tipuri de procese de conversie ale biomasei pot fi clasificate în patru grupe:
- fizice (măcinare, separare, uscare, brichetare etc.);
- biologice / biochimice (fermentare: anaerobă, aerobă, alcoolică);
- termice (combustie, piroliză, gazeificare, hidrogenare);
- chimice (de exemplu, fabricarea biodieselului din uleiuri și grăsimi vegetale sau animale).
Din biomasa vegetală, sub diferitele ei forme se pot obţine biocombustibili, care, spre deosebire de combustibilii din resurse contribuie la protecția mediul înconjurător, deoarece, pe de o parte produc mult mai puţine emisii nocive în atmosferă, iar pe de altă parte, tehnologiile de producere a biocombustibililor de a doua generație contribuie la procesarea și epurarea reziduurilor din care se obțin acești biocombustibili (biogaz, bioetanol, biodiesel din reziduuri agricole, forestiere, industriale, sau menajere).
Majoritatea guvernelor stimulează generarea şi utilizarea de energie din resurse regenerabile ca energia solară, eoliană, hidroenergetica şi biomasa.

Există trei forţe majore care le impun:
• Securitatea energetică: se estimează că necesarul mondial de energie se va dubla până în anul 2050. Acest necesar nu poate fi satisfăcut doar de rezervele de ţiţei, gaze naturale, cărbune şi energia nucleară. Economia mondială depinde de un număr limitat de ţări exportatoare de petrol şi gaz, aşadar, resursele alternative de energie vor avea un rol important în securitatea energetică a ţărilor.
• Emisiile de carbon și schimbările climatice: reducerea emisiilor de CO2 şi alte gaze cu efect de seră prin reducerea arderii combustibililor fosili.
• Dezvoltare economiilor locale: exploatarea resurselor locale pentru obţinerea de alimente, energie şi noi materiale nepoluante.