Societatea Agrimarvas Ciurea, condusă de inginerul Gheorghe Ibănescu, deţine o exploataţie agricolă ce însumează 1800 ha. În ultimii 13 ani, în mod constant, a dezvoltat linia de producere şi de distribuţie de seminţe pentru mai multe culturi şi pentru diverse firme, dar şi activitatea de distribuţie de pesticide şi de îngrăşăminte.
Fermierul ne-a sesizat o serie de greutăţi întâmpinate pe acest sector de activitate. Una dintre ele ar fi legislaţia, care pune o foarte mare presiune pe distribuitorii de inputuri agricole.
Taxe şi impozite pe venituri încă nerealizate
„Noi, distribuitorii, cam înlocuim statul cu formele noastre de susţinere a agriculturii. Dar detaliez şi vă spun că, de exemplu, întotdeauna produsele (inputurile - n.r.) primite de către noi de la furnizori sunt facturate. Mai departe, când noi le oferim fermierilor, din nou sunt facturate. Nu subliniez neapărat faptul că aceeaşi sămânţă care produce pâine pentru ţară este facturată de cel puţin două ori, dar odată emisă factura, trebuie plătit TVA şi..., atenţie, impozit pe profit - dar profit care de fapt nu este încasat, pentru că plata ni se face (sau ar trebui să ni se facă..., pentru că mulţi fermieri uită sau amână) la recoltare. Personal, nu mă pot lăuda că am un procent foarte mare de încasare. {i, din câte ştiu, situaţia este similară în mai toată ţara. Fermierii, dacă înaintea semănatului ne caută întâi pe noi spre a le furniza inputuri, după recoltare aproape fug de noi, fie pentru că au şi multe alte presante nevoi financiare, fie pur şi simplu din neseriozitate. Evident că nu toţi fermierii trebuie puşi în aceeaşi oală, există şi colaboratori cu care aproape că nici nu ar trebui să fac vreun contract la cât de corecţi sunt. Dar îngrijorează faptul că am ajuns şi la situaţia în care se rămâne cu 20-30-40 la sută proporţie de neîncasare într-un an. Dar noi, pentru că am emis factura, plătim impozitul şi TVA-ul către stat chiar dacă nu am încasat nimic. Cred că dacă, pe de o parte, ar exista o bază de date cu profilul fermierului, dacă am conlucra mai mult noi cei din sectorul de distribuţie, dacă omul ar fi mai educat şi de cuvânt şi, pe de altă parte, dacă legile ar fi mai realiste şi dacă ar reflecta faptul că acea creditare pe care nu o face ţara o fac firmele, adică dacă de exemplu impozitul şi TVA-ul ar putea fi plătite la încasare, lucrurile ar fi mai bune şi mai profitabile pentru toţi”, atrăgea atenţia Gheorghe Ibănescu.
Producerea de sămânţă, în impas
Situaţia din Estul Ucrainei, fărâmiţarea excesivă a terenurilor, care împiedică utilizarea mijloacelor performante de lucru, lipsa mecanizatorilor (care, de fapt ar trebui să fie operatori pe tehnică modernă de lucru în agricultură), supraoferta din ultimii ani, toate cumulate cu scăderea capacităţii financiare a agricultorilor, sunt câteva dintre motivele care, în opinia celor din domeniu, dau o notă pesimistă perspectivei producerii de sămânţă în România.
Citeşte articolul integral în revista Ferma, ediţia 1-15 aprile 2015!