Dacă statele cu agricultură competitivă, cu ferme mari şi eficiente sunt dominate de preocupările privind calitatea mediului, prezervarea peisajelor şi dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale, pentru statele mai puţin dezvoltate, cu ferme mici şi numeroase, în categoria cărora intră şi România, este vitală menţinerea unei politici agricole care subvenţionează fermele pentru a face faţă concurenţei pe piaţa agricolă comunitară.
Aceste plăţi directe sunt percepute ca fiind cea mai importantă formă de sprijin pentru fermieri şi de fapt bătălia se dă în jurul modului în care se vor împărţi sumele alocate pentru acestea, se arată în studiul „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post-2013” elaborat de Institutul European din România.
Studiului a fost prezentat în cadrul unei dezbateri la care au luat parte Octavian Bumbu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Rădulescu, preşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice în Camera Deputaţilor, Costel Olteanu, preşedintele Uniunii Naţionale a Patronatelor cu Capital Privat din România (UNPCPR), membru al Consiliului de Administraţie al IER, Maria Baciu, director în Ministerul Afacerilor Europene, Gabriela Drăgan, director general al Institutului European din România, precum şi Daniela Giurcă, cercetător, Consultant pentru politici agricole şi dezvoltare rurală, coordonatoarea studiului.
Acesta evaluează impactul financiar al orientărilor Comisiei Europene referitoare la Politica Agricolă Comună, principalele teme abordate fiind nivelul plăţilor directe şi convergenţa, plafonarea plăţilor directe, introducerea plăţilor multiple, a unor plăţi specifice pentru fermele mici, atragerea tinerilor către agricultură şi modul de stabilire a priorităţilor naţionale pentru dezvoltarea rurală în conexiune cu priorităţile de dezvoltare generale ale ţării.
Plafonarea plăţilor pe fermă nu ar aduce pierderi spectaculoase
România doreşte noi reglementări în ceea ce priveşte noua Politică Agricolă Comună (PAC) 2014-2020 privind cei doi piloni – plăţi directe şi dezvoltare rurală.
Noua PAC constă în menţinerea unei buget solid şi o utilizare mai bună a fondurilor europene. Printre propuneri s-a numărat şi limitarea plătilor directe pentru fermele mari şi foarte mari şi o schemă de plată simplificată pentru fermierii mici.
Un punct de interes al studiului îl reprezintă „pierderile” generate de eventuala plafonare a plăţilor pe fermă, care nu sunt însă la fel de ridicate pe măsura aşteptărilor, susţine Daniela Giurcă. „De exemplu, în cazul variantei conforme cu propunerea Comisiei Europene, acestea se cifrează la 33,9 milioane euro, ceea ce reprezintă 2% din plafonul naţional, iar în anul 2020 suma pierdută din plafonare este estimată la 55,4 milioane euro, ceea ce reprezintă 3% din plafonul naţional”, a concluzionat coordonatoarea proiectului.
În varianta în care s-ar lua în considerare o plată pentru practici benefice pentru mediu şi pentru climă, uniformă la nivelul UE, pierderile sunt şi mai reduse, de 23,1 milioane euro pentru 2014 si 51,1 milioane euro pentru 2020, ceea ce reprezintă sub 2% din plafonul naţional din 2014 şi 3% din cel pentru 2020.
În concluzie, plafonarea va afecta puternic veniturile din plăţi directe pe care le-ar obţine cele mai competitive ferme (cele de peste 5000 ha) şi într-o măsură mai mică fermele între 2000 şi 5000 de ha, susţin realizatorii studiului.
Un interes deosebit a fost acordat scenariilor privind beneficiile pe care le-ar putea obţine firmele mici (între 1 şi 3 ha, în funcţie de schema de plată aleasă. „Din analizele noastre, observăm că fermele mici ar primi cei mai mulţi bani în situaţia în care segmentul 1-2,5 ha ar opta pentru plata unică pe fermă (de 500 euro)", a declarat Daniela Giurcă.