OPINIE. Fermierii percep autoritățile de control și supraveghere ale agriculturii ca pe niște inamici. Ceea ce nu este în ordine. Toate aceste structuri, cu rol de control, nu ar trebui să fie privite ca un bau-bau care scoate flăcări pe nas și caută nod în papură.
Și dacă au intrat în control la un agent economic trebuie să dea măcar o amendă acolo că, deh, așa trebuie. Ceea ce, din păcate, se cam întâmplă. Agenții și inspectorii acestor structuri nu au educația socială necesară și atunci când își exercită acțiunile de control o fac cu o anume cerbicie demnă de cu totul altceva.
Vorbeam de curând cu diverși administratori și șefi de fermă din România care vin din țări cu tradiție agricolă, precum Italia sau Franța. I-am întrebat cum e pe la ei din acest punct de vedere. De fiecare dată am auzit poziții de genul „autoritățile vin și dacă constată nereguli prima măsură este avertismentul și oferirea unui termen de remediere a deficiențelor constatate”.
Autoritățile nu îngroapă fermierii cu amenzi date cu generozitate pentru că știu că orice chestie punitivă trebuie să vină doar atunci când se constată o rea voință din partea celui controlat. De cele mai multe ori există explicații pentru o anume deficiență și pentru îndreptare acesteia e nevoie de o cheltuială, iar dacă tu, ca autoritate, vii și îi ciuntești grav bugetul printr-o amendă (de cele mai multe ori foarte mari) atunci există un risc major ca respectivul agent economic să aibă reale probleme finaciare, care pot duce chiar și la închiderea afacerii. Sau trecerea la o activitate "la negru" pentru a putea supraviețui.
Apoi, mulți fermieri se plâng de o anume frecvență a controalelor, uneori cu senzația că este coordonată. Mai ales dacă respectivii sunt mai vocali în relația cu autoritățile.
Ca un fel de „lasă că vezi tu pe dracu!”. Ceea ce este iarăși o problemă. Am auzit așa mulți fermieri că refuză să protesteze față de anume abuzuri sau diverse probleme, atunci când li se întâmplă, tocmai de teamă că vor fi luați în cătarea autorităților. Mulți au încercat să apeleze la justiție știind că măsurile punitive luate împotriva lor sunt cel puțin imorale, chiar dacă au o anume acoperire legală. Și, din păcate nu găsesc nici aici un sprijin real în susținerea argumentată a problemelor. De altfel majoritatea fermierilor nu apelează la justiție convinși că a se judeca cu statul e inutil. Mai mult chiar, justiția din România nu este pregătită să cântărească aceste măsuri atunci când fermierii se adresează instanțelor.
Nu avem specialiști independenți care să poată furniza analize în așa fel încât judecătorii să-și poată baza hotărârile pe ceva palpabil, în care să fie structurată și o viziune de impact social. De multe ori aceste nedreptăți se fac din lipsă de mijloace de constatare. Iar atunci când există un precedent nu este luat în seamă. De aceea aud mulți fermieri că hotărârile luate de aceste autorități sunt arbitrare și pot fi uneori și diametral opuse. Depinde de cine și al cui ești. Sunt convins că toată lumea înțelege corect propoziția aceasta. Ceea ce creează iarăși o stare generală de haos instituțional.
Statul trebuie să sprijine agenții economici! Pentru că ei sunt cei de la care se culeg pe termen lung taxe si impozite.