OPINIE! Marii fermieri români din marile organizații din agricultura românească nu fac parte din cel mai mare grup european al agricultorilor, COPA COGECA. De ce? Simplu. Nu scot bani din buzunar să achite cotizația. Și nu doar că se sfiesc să scoată banii, dar așteaptă ca bugetul statului să le plătească această cotizație.
Când vorbim de producția agricolă, ori ca procent în PIB ori în valoare netă raportată în euro, cifrele sunt amețitoare. Miliarde de euro peste miliarde de euro. Ca să înțelegem un pic dimensiunea, trebuie spus că valoarea pieței agricole tinde spre 20 miliarde de euro anual. Doar exporturile agricole, conform Ziarului Financiar, au depășit anul trecut 3,75 miliarde euro. În plus, prin subvenții și alte modalități de finanțare europene dar și de la bugetul național, în pușculița fermierilor mai intră circa 4 miliarde euro anual. Sunt fermieri care raportează frecvent sume cu șase zerouri ca profit net.
„Și este foarte bine așa!”, îmi spunea președintele APPR Arnaud Perrein, acum vreo 2 ani. Și eu zic la fel, doar că atunci când natura sau alte cauze (cum ar fi prețurile de pe piața agricolă) le cam umblă la profituri, și în agricultură asta se poate întâmpla și în fiecare an, ar fi bine să nu mai arunce vina în spatele cuiva. Să mai privească și în ograda lor (a se vedea fondul mutual inexistent și camerele agricole ale nimănui). Mai ales la lipsa de asociere și, mult mai important, la plata concretă a cotizațiilor spre asociațiile din care unii au înțeles să facă parte. Și aici trebuie subliniat că MADR are aceste organizații ca parteneri în luarea tuturor deciziilor privind politica agricolă. Adică, proiecte de legi, hotărâri de Guvern sau ordine de ministru.
Deci, absolut nimic din ceea ce se decide la nivel de minister, Guvern și Parlament nu scapă opiniilor, completărilor și uneori contestațiilor acestor importante entități socio-profesionale (LAPAR, ProAgro, FNCR, FCBR etc). Dar când vine vorba de politicile europene, trebuie să o recunoaștem, suntem la mâna exclusivă a ministerului și a experților plătiți de Guvern sau de UE.
Pentru că fermierii români nu fac parte din Copa și Cogeca din calicie. Așteaptă cu mânuțele aspre întinse a miloagă spre MADR banii promiși pentru reprezentarea la nivel european, deși oricare din cei peste 10.000 de fermieri mari ar putea să achite de unul singur aceste taxe (la Copa Cogeca e vorba cam de 500.000 euro/an). Nu știu alții ce ar face, deși văd că doar se tot așteaptă plăcinta din cer, dar eu i-aș propune domnului președinte Pro Agro, Emil Dumitru (care are o alură mai europeană din perspectiva mea) un exercițiu de PR care nu cred că va avea eșec. Să facă apel la presă ca să-l însoțească într-un tur cu căciula în mână (pe care să scrie cu litere tricolore „cotizație pentru reprezentarea la Copa și Cogeca”) pe la fermierii care beneficiază cel mai mult de pe urma subvențiilor europene (primii 10 fermieri în acest top au încasat peste 50 milioane de euro numai anul trecut), dar și la cei care beneficiază și de pe urma contractelor de arendă cu ADS (să spunem că au parte de redevențe mult sub ce plătesc arendașii de rând).
Aș vrea să văd care din acești mari oameni de afaceri ar refuza plata acestei cotizații. Să zicem că fiecare din cei peste 10.000 de fermieri mari, care lucrează jumătate din terenul cel mai fertil al țării, ar pune câte 100 euro în această căciulă oare ar mai fi nevoie să stați cu aceeași căciulă la mâna politicienilor care ar trebui să ia din teșchereaua fiecărui fermier (circa 1 milion care încasează anual subvenții) câte 1 euro?!
Probabil că nu cei 100 de euro vă cad cu greu la burtă când vine vorba de reprezentarea intereselor voastre într-un mod direct și eficient la UE, ci tocmai neîncrederea că puteți avea ceva de spus. Mă înșel?! Asta ca să nu vă dau un mic exemplu întâlnit în viața voastră de zi cu zi. Că ați spune că vă nedreptățesc. Și poate că, într-un anume fel, o fac voit. Poate că trag tușele mult mai groase ca să vă dea cumva în ochi, doar acesta este rolul jurnaliștilor! Iar unele exagerări au doar rol de hiperbole.
Așa că abia aștept, domnule Emil Dumitru, să răspundeți pozitiv acestei idei. Și primii fermieri la care m-aș căciuli, dacă aș fi în locul d-voastră, ar fi tocmai colegii d-voastră de dialog cu autoritățile. Chiar le-aș împrumuta câteva căciuli cu care să ia țara la pas și să nu mai aștepte căderea perelor mălăiețe!