Retragerea contestaţiei
Cererea de retragere trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de formă pe care trebuie să le îndeplinească şi contestaţia. Se poate face în tot sau în parte.
În cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment /lichidare, cererea va purta semnătura administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului.
Dacă se retrag doar anumite capete de cerere din contestaţia iniţială, atunci acest lucru va fi menţionat în decizia de soluţionare a cauzei. Contestaţia şi cererea de retragere parţială vor fi conexate.
Organul competent
Competenţa de soluţionare este dată de natura actului administrativ fiscal atacat, calitatea contestatorului, categoria organului fiscal emitent al actului atacat sau de cuantumul total al sumelor contestate, reprezentând impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală stabilite de plată de către organul fiscal, accesorii ale acestora, precum şi al diminuării pierderii fiscale.
Decizia de soluţionare
În sistemul căilor administrative de atac, decizia emisă este definitivă şi obligatorie. Există totuşi excepţii în care se poate reveni - în cazul erorilor materiale.
Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare
În cazul contestaţiilor soluţionate potrivit art. 272 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, decizia se semnează de către conducătorul organului fiscal din care face parte organul fiscal competent în soluţionarea acestor contestaţii.
Decizia privind soluţionarea contestaţiei se întocmeşte şi se comunică astfel:
a) câte un exemplar se comunică contestatorului/administratorului special/administratorului judiciar sau lichidatorului, persoanelor introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, după caz, şi organului care a întocmit actul atacat;
b) un exemplar rămâne la dosarul contestaţiei;
c) un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor.
Introducerea altor persoane în procedura de soluţionare
Intervenţia altor persoane poate fi voluntară sau forţată.
Intervenţia voluntară este forma de participare, la cerere, în soluţionarea contestaţiilor, a terţilor ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei. Dacă intervenţia urmăreşte realizarea sau conservarea unor interese de natură juridică fiscală proprii - va avea caracter principal iar dacă urmăreşte apărarea dreptului uneia dintre părţi - caracter accesoriu. Intervenţia trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi contestaţia.
Atunci când terţii sunt introduşi de către organele de soluţionare din oficiu sau la cererea contestatorului atunci vorbim de o intervenţie forţată. Dacă cererea de intervenţie forţată este făcută de contestator atunci aceasta va trebui motivată în fapt şi în drept.
Despre soluţionarea contestaţiei şi alte detalii citiţi în revista Ferma, ediţia 1-14 martie 2016!
Denise NIMIGEAN, jurist
denise@revista-ferma.ro