CUM A INVESTIT UN FOST SENATOR PSD 37 DE CUPOANE FĂRĂ VALOARE ÎNTR-O FERMĂ CU 13.000 DE HECTARE?!

Potrivit anchetei făcută de jurnalistul Patrick Andre de Hillerin, cele 37 de cupoane emise în anul 1929 ar fi fost evaluate de fostul senator la peste 164 de milioane de euro. În realitate, cupoanele nu ar avea nicio valoare. Sunt doar niște hârtii pe care fostul parlamentar le-ar fi transformat miraculos în capital social.

Firma Agrodelta Sireasa n-a făcut mare lucru ca firmă de stat, e drept, dar a obținut concesionarea a 12- 13.000 de hectare de teren în Deltă. Pentru că, la vremea aia, nu se prea înghesuia nimeni să facă agricultură în Delta Dunării, fiind greu de ajuns la terenuri, neexistând subvenții etc. Dar a venit și un moment în care agricultura a început să devină rentabilă. Și au început să curgă subvenții. Mici sau mari, subvențiile depășeau, oricum, cei 19-20 de dolari pe hectar pe care îi plăteau concesionarii. Traian Rece, senator PSD între 2000 și 2004, a cumpărat, pe mai nimic, firma Agrodelta Sireasa, în 2003. Firmă care nu avea cine știe ce patrimoniu, dar avea exact contractele de concesiune pentru aproape 13.000 de hectare de teren agricol din Delta Dunării. Banii urmau să curgă. Și au curs.

Traian Rece este omul care avea în casă 164.635.292 de euro și a decis să-i investească în agricultura tulceană. Aleluia! Într-o firmă din Delta Dunării, cu profit anual între 900.000 de euro și 1.900.000 de euro. (...) Doar că ăștia nu erau bani. Erau “37 de cupoane din Obligațiune externă amortizabilă seria/nr. 07540402/1929 emise de statul român pentru împrumutul public de reîntregire și dezvoltare a României”. Așadar, Traian Rece s-a prezentat la Registrul Comerțului cu 37 de “cupoane”, pe care le-a evaluat el la valoarea de 164.635.292 de euro. El și un evaluator acreditat de ANEVAR. Aceasta a fost contribuția recentă a lui Rece Traian la capitalul social al firmei Agrodelta Sireasa. E bine. Dar, din păcate, este complet ilegal.

Căci cupoanele domnului Rece au fix valoare muzeografică. Pe asta nu a certificat-o nimeni. Dar valoarea financiară este fix 0 (zero). Pentru a obține o evaluare favorabilă a respectivelor cupoane din 1929, Traian Rece a prezentat evaluatorilor un referat al BNR. Numai că documentul numit “Referat privind împrumuturile de stabilizare și dezvoltare din perioada 1922-1932”, înregistrat cu numărul XIV/4/6955/26.07.2010, în baza căruia s-a făcut evaluarea cupoanelor lui Rece, este un document cu totul și cu totul fals. Banca Națională a României spune că semnătura și ștampila care apar pe documentul respectiv nu aparțin BNR și, de asemeni, numărul de înregistrare al documentului nu apare în registrul de intrări-ieșiri al instituției.

Dar asta nu e singura problemă  a domnului Rece legată de respectivele cupoane. OK, BNR spune că nu certifică respectivele cupoane. Dar cine e BNR? Legile statului român, ele însele, cine sunt? Totuși? Căci legile spun că respectivele cupoane valorează fix nimic. Da, legi mai vechi, dar nu e cazul să le uităm. În 1947, pe 1 mai, a fost promulgată Legea nr. 142 pentru amortizarea datoriei publice interne. În articolul 3, legea cu pricina zice că “plata titlurilor amortizate prin efectul acestei legi începe pe ziua de 1 mai 1947, dată la care sumele reprezentând valoarea integrală a titlurilor la dispoziția deținătorilor pot fi încasate în termen de două luni, contra prezentării titlurilor”. Al naibii stat. Dar tot el, statul, a mai făcut o voltă și a virat sumele neridicate într-un fond la Casa de Depuneri. În 1948, prin decretul 124/1948, se prevede că “Sumele corespunzătoare titlurilor neîncasate până la 15 august 1947 pot fi încasate în termen de un an de la data prezentei legi, contra prezentării titlurilor la ghișeele plătitoare”. Ei, bine, suntem în 2018. Eram în 2017 sau 2016 atunci când Traian Rece a introdus niște cupoane din 1929 în capitalul social al firmei sale. Traian Rece, născut pe 25 octombrie 1954, nu avea cum să dețină, direct, respectivele titluri. Le-a cumpărat sau moștenit. Dar ele, titlurile, sunt lipsite de valoare. În 1948 încă mai valorau ceva. În 2017 sau 2018 nu mai valorează decât ceea ce spun muzeografii. Pentru procurori, însă, e mană cerească. Dar care procurori?

Patrick Andre de Hillerin

(Preluare articol apărut în Cațavencii, nr. 380 din 13 noiembrie 2018)

Sursa foto fostul senator: Wordpress.ro