UN CIOBAN ADEVĂRAT! Gheorghe Hărda, un cioban din Brașov, care-și spune adevărat, a petrecut jumătate din viața sa în transhumanță. Ciobanul spune că a avut 1.700 de oi, dar mai are doar 200. Pe restul le-a făcut pastramă pentru că nu mai avea cu ce să le țină. Pe pășuni s-au ridicat fabrici și blocuri, în munte sunt sălbăticiuni și nu mai sunt ciobani adevărați.
Electra Ghiza, o jurnalistă din Brașov, a postat pe pagina sa Facebook un scurt interviu video cu un cioban care-și spune adevărat. În câteva vorbe, ciobanul a creionat realitatea dură și tristă pe care o traversează în prezent crescătorii de ovine din România. Dispar oile, dispare ciobănia adevărată, dispar tradițiile.
Am fost azi la Bran, la "Răvășitul oilor". Care acum se numește "Festivalul brânzei și al pastramei".Firesc, pentru că numai răvășit nu e! Petrecerea cu hore, pastramă si must s-a păstrat bine. Oile, in schimb, au cam disparut și, odată cu ele, și ciobanii care se văd nevoiți să se lase de meserie. Spun că le tot mai greu să găseasca locuri de pășunat și forță de muncă așa că majoritatea și-au scos turmele la vânzare.
Am găsit azi la Bran un puhoi de vreo 5000 de oameni și numai vreo 50 de oi. Ciobani? Unul singur adevărat-adevărat! Gheorghe Hărda, care și-a petrecut jumătate de viață în transhumanță.
Câte oi mai aveți?
Ciobanul Gheorghe Hărda: 200.
Din câte?
Ciobanul Gheorghe Hărda: Din 1.700.
Păi și ce ați făcut cu restul?
Ciobanul Gheorghe Hărda: Pastramă.
Păi, de ce?
Ciobanul Gheorghe Hărda:Păi, cu ce să le mai păzesc și unde ai teren? Că în transhumanță nu mai pleci. Ai luat o bucățică (de pășune n.r.) și la revedere. Nu mai avem! Pe câmpuri e numai făbrici acum. Uitați-vă și dumneavoastră acum, mergeți la Brașov. E numai făbrici. Blocuri, case. Unde să te duci?
Nu mai aveți unde pășuna.
Ciobanul Gheorghe Hărda: Pe munte nu ai cu cine că animale sălbatice, și ciobani nu avem cum eram noi. Și uite așa am dat-o. România dispare cu oile. Eu sunt cioban adevărat. Și la oi tot așa am purtat, cioareci, opinci, mai departe, cu cămașa, cu pălăria, cu lăibărica, sunt cioban de la 9 ani, de la 8 ani.
Păi, și ăștia de pe aici?
Ciobanul Gheorghe Hărda:Sunt pârâți.
Nu-s ciobani?
Ciobanul Gheorghe Hărda:Sunt pârâți. Mai e vreo doi-trei care e de vârsta mea, dar restul nu mai, se termină.
Se duce ciobănia de pe lumea asta?
Ciobanul Gheorghe Hărda: Se duce! Se duce cu mașina la stână, nu mai e cu măgarul să facă Bărăganul sau Arad, Timișoara, Banatul. Plecam după răvășit și mai veneam în 10 mai, 20, când ieșeam din munte.
Plecați în transhumanță?
Ciobanul Gheorghe Hărda: Da, cum să nu, în fiecare an.
Și unde mergeați?
Ciobanul Gheorghe Hărda:În Bărăganul până-n Balta Brăilei. Am făcut vreo patru ani și Arad-Timișoara.
Pe jos, cu oile?
Ciobanul Gheorghe Hărda: Numai și numai pe jos. Nu cu mașini. De unde?! Pe jos. Puneai mâncare pe măgar, te asigurai pe drum, cum puteai. Mai bine, mai rău, mai făceai câte o pastramă, mâncai. Ce să facem? Și așa am îmbătrânit.