CIOBAN ADEVĂRAT DE ROMÂNIA: CÂND N-OI MAI PUTEA, 10 OI LE BAG ÎN BECI ȘI LE ȚIN CU BISCUIȚI!

Prețurile la ovine sunt la pământ. Subvențiile nu mai vin de la APIA și chiar atunci când vin la timp, prea puțini sunt crescătorii de ovine care beneficiază de cea mai mare subvenție în oierit, sprijinul cuplat, a cărei valoare este de cca 15 euro/cap de oaie la nivelul anului 2018. Majoritatea încasează ajutorul național tranzitoriu, o subvenție mult mai mică, cca 20 de lei/oaie. În loc să prospere, oierii români văd că se apropie cu pași repezi, cu fiecare zi, de faliment. Nici exportatorii nu se înghesuie să le dea prețuri mai bune pe animalele vândute. Prețul maxim la miei ar fi 9 lei pe kilogramul în viu. Dar depinde, spun arabii care dețin monopolul la exportul de ovine din România, de calitatea mielului, de cum a fost ținut, cu ce a fost hrănit, etc. În ultima perioadă, mulți crescători de ovine au renunțat la ferme. Turme întregi au fost vândute pentru că nu mai aduceau profit. Dimpotrivă. O turmă de oi aduce pierderi, cheltuieli în plus, nicidecum, spun crescătorii, nu mai aduce profitul de altădată. În plus, deloc de neglijat, au apărut bolile care distrug fermele de ovine. Cea mai periculoasă, întinsă în aproape toate județele din țară, este scrapia. Boală mortală, fără leac, care ucide întreg efectivul de ovine dacă a fost depistată într-o fermă. La ușă bate și pesta micilor rumegătoare. Deocamdată, România nu are niciun caz confirmat, dar autoritățile se pregătesc intens, simulări, instruiri, etc.

În așa situație sumbră, rămân pe baricade doar ciobanii adevărați, incapabili să renunțe la turme. Un astfel de cioban de România pare să fie Dănuț Mihai Zgârcea din Cârnești, județul Hunedoara. Când nevasta l-a întrebat cât o mai întinde de chinul cu oile, ciobanul adevărat i-a dat un răspuns care ar fi lăsat pe oricine fără replică.  Și când n-oi mai putea, 10 oi le bag în beci și le țin cu biscuiți, a spus oierul.

Prețurile s-au dus jos de tot, subvențiile nu au intrat, lumea e dezorientată total. Deja prețurile s-or dat jos de tot fiindcă tot felul de boli se scot și tot felul de nebunii și oamenilor le e groază să mai țină animale. Și pe multă lume pe care o aud, vinde. Toată lumea vinde, vinde, nimeni nu mai cumpără (animale n.r.)

Nu știu cum va fi cu mieii la Paște, ce prețuri vor fi pentru că nimeni nu mișcă nimic. Să se facă niște centre. Nimeni nu ne ajută.

Apăi, cu bolile astea (pesta micilor rumegătoare și scrapia n.r.) nu văd un viitor bun. Și bolile sunt imprevizibile, auzi că e în Caraș și apoi, mintenaș, e în Hunedoara, îi în Sibiu, Gorj și-n Hunedoara, gata. Și atunci, deja, ne-o stopat tot.

Înainte, vindeai o oaie cu 15 milioane de lei vechi, 1.500 de lei noi, acum rar pe care o dai cu 700, 800 de lei. La jumătate or scăzut prețurile. Chiar săptămâna trecută, unii de la noi au vândut o oaie cu 200 de lei. Strigător la cer! E foarte, foarte greu. Nu mai e piață să comunici unul cu altul, târguri. Vine omul acasă, dacă ești mulțumit, dai, dacă nu, stai și ții de ele.

Nevastă-mea o zis: băi, ne mai chinuim, că, uite, e greu...Am zis: băi, și când nu oi mai putea, 10 oi le bag în beci și le țin cu biscuiți. Fiindcă sunt sufletul meu și cu astea am crescut. Nu că numai lucrul ăsta știu să-l fac, dar astea au fost, pentru mine, viața mea și familia mea, tot. Văd oaia că e sătulă, că mănâncă și tot, și îs lângă ea, atunci crește sufletul în mine, spune oierul Dănuț Mihai Zgârcea din Hunedoara.

Sursa: Satul hunedorean