Când naiba înţelegem să ne apărăm PRODUCĂTORII NOŞTRI?!

În Spania, povesteau reprezentanţii Pro Agro, când se încearcă prea mult aducerea legumelor din import, autorităţile naţionale (la ei se poate şi se practică naţionalismul alimentar chiar dus la cote exagerate) se sesizează rapid şi intervin cu controale în marile lanţuri de magazine, pe când la noi controalele se fac mai abitir la ţărăncile vare vând leuştean şi corcoduşe pe lângă pieţele agro-alimentare. Şi nu poţi să nu te-ntrebi de ce oare?! Chestia cu locurile de muncă create pe credit de la producătorii care sunt listaţi nu mai ţine.

Cum poate România să accepte la infinit cotele ridicole ale profitului raportat de marii jucători din comerţul mare fără să caute „dăunătorii” de la rădăcină până la inflorescenţă. Când o să intru cu documentarea pe o linie dreaptă o să scriu mai mult, dar până atunci o să vă aduc exemple concrete despre cum se negozciază cu retailul pe la alte case. La noi fenomenul pare protejat de prea sus. Chiar şi Dumnezeu ridică din umeri, iar Scaraoţchi îşi râde în barbă. Vorba regretatului Toma Caragiu, pe când era Mephisto într-un vestit scheci de televiziune: „Cică dracu ştie. Adică eu. Vă jur că eu nu ştiu nimic! În schimb ei (conducere, autorităţi, organe de control etc.) ştiu cu toţii, dar tac! Pentru că tăcerea e de AUR!”.
Deşi pare că Petre Daea se străduieşte să mişte ceva, motoarele care ar trebui să pună în mişcare sistemul de protecţie trag cu toată puterea înapoi. Eu cam bănuiesc de ce, dar nu pot exprima convingerile mele fără să am „docomente” pentru că aici e o mare de interese mai mare decât marea cea mare... şi parcă şi mai neagră!

Aveţi în continuarea acestui text un ghid de bune practici care se aplică în comerţul mare din Franţa (de acolo de unde i-am importat pe Carrefour sau pe Auchan). Ghid obţinut de la preşedintele Pro Agro, Emil Dumitru. Am subliniat cu roşu câteva chestii absolut fabuloase dar, practic, nimic nu e extraordinar când vine vorba de protejarea producătorilor francezi! Dar cei români?! Ai cui sunt?! Mă întreb şi io ca prostul!

GHIDUL DE BUNE PRACTICI ÎN MATERIE DE PRESTĂRI SERVICII ÎNTRE CUMPĂRĂTORI ŞI VÂNZĂTORI ÎN CADRUL FILIEREI DE LEGUME-FRUCTE PROASPETE
(FRANŢA)

Acest ghid este convenit de toţi actorii filierei (secţiunea producţie şi secţiunea comercializare) şi defineşte prestarea serviciilor şi modalităţile de formalizare şi executare a acestora.
Operatorii filierei se supun unor reguli specifice prevăzute de Codul Comercial sau de Codul Rural:
• Interzicerea practicării de remize, rabaturi şi risturne (cu excepţia reducerilor tarifare în condiţiile prevăzute de un acord interprofesional)
• Obligaţia cumpărătorului care doreşte să factureze furnizorului servicii (colaborare comercială sau de servicii „distincte”), de a preciza într-un contract scris serviciile şi de a se angaja la anumite volume de produse precum şi la modalităţile de determinare a preţului produselor;
• Bon de comandă obligatoriu pentru orice transport de legume-fructe sau prezentarea acestuia în termen de 48 ore.

DEFINIŢIA PRESTĂRII DE SERVICII

1. PRESTAREA DE SERVICII TREBUIE SĂ SE DISTINGĂ ŞI SĂ NU REIASĂ DIN OPERAŢIUNEA DE VÂNZARE-CUMPĂRARE
Prestarea din partea cumpărătorului nu trebuie să fie o simplă modalitate de executare a actului de vânzare.

Nu sunt considerate ca servicii facturabile de către cumpărător:
• Operaţiunile legate de condiţiile de cumpărare/vânzare:
- Centralizarea comenzilor
- Centralizarea livrărilor
- Exclusivitatea achiziţiei
- Angajamentul privind un anumit volum de marfă
- Păstrarea permanentă a produselor
- Depozitarea
- Menţinerea gamei
- Plata centralizată

• Operaţiunile care sunt de datoria distribuitorului sau a cumpărătorului:
- Sortarea
- Aranjarea la raft
- Îmbunătăţirea logisticii şi a timpului de aşteptare.
NICIUNA DIN ACESTE OPERAŢIUNI LEGATE DE VÂNZAREA/CUMPĂRAREA SAU DE ÎNSĂŞI FUNCŢIONAREA CUMPĂRĂTORULUI NU POT FACE OBIECTUL UNEI FACTURĂRI CU TITLU DE SERVICII.
2. PRESTAREA TREBUIE SĂ-ŞI DOVEDEASCĂ UTILITATEA PENTRU AMBELE PĂRŢI
Prestarea de servicii trebuie să prezinte interes şi valoare pentru furnizor. Acesta trebuie să aibă un avantaj concret:
• Prestarea de servicii trebuie individualizată: pentru produsele, mărcile, numele SĂU
• De prestarea de servicii trebuie să beneficieze direct furnizorul şi nu altcineva

EXEMPLE DE PRACTICI NELOIALE
Ø Prestarea serviciilor de stocare şi sortare;
Ø Absenţa individualizării, a interesului: într-un catalog, înlocuirea ofertei individualizate a unui furnizor cu o ofertă generală sau cu oferta altui furnizor;
Ø Servicii de care nu beneficiază decât cumpărătorul (contribuţia la renovarea unui magazin, aranjarea la raft)
Ø Prestarea generală a comunicării de statistici sau date de vânzare care sunt cunoscute de cumpărător (cifra de afaceri a furnizorului în relaţie cu achizitorul)
3. PRESTAREA DE SERVICII TREBUIE PROPUSĂ, NU IMPUSĂ
• Prestarea de servicii trebuie liber consimţită
• Este rezultatul acordului de voinţă dintre părţi
• Este propusă de o parte („oferta de servicii”) şi acceptată de cealaltă („acceptarea ofertei”)
• Contractul cuprinzând condiţiile de prestare a serviciilor trebuie să reflecte în mod fidel şi loial acordul de voinţă, clauzele contractuale trebuind să poată fi discutate.
De regulă, proiectul de contract este pregătit de cumpărător. Trebuie totuşi să poată fi discutat cu furnizorul.

EXEMPLE DE PRACTICI NELOIALE
§ Principiul şi condiţiile contractului (sau fixarea preţului în contractul de vânzare) nu pot fi impuse de cumpărător sub ameninţarea încheierii relaţiilor comerciale (ABUZ SANCŢIONAT PRIN AMENDĂ CIVILĂ DE < 2 MIL.€ SAU 5% DIN CIFRA DE AFACERI):
O Delistare;
O Ameninţări sau încheierea brutală a relaţiilor comerciale;
O Scădere semnificativă a comenzilor;
O Boicot
§ Sunt sancţionate comportamentele de impunere de condiţii contractuale sub ameninţarea ruperii relaţiilor sau de parteneriate comerciale în condiţii ce creează un dezechilibru semnificativ.

FORMALIZAREA ŞI EXECUTAREA CONTRACTULUI DE PRESTĂRI SERVICII

§ Pentru a fi facturată, prestarea de servicii trebuie să facă obiectului un contract în condiţiile legii.
§ Prestarea de servicii trebuie formalizată printr-un contract scris încheiat înainte de prestarea propriu-zisă a serviciilor. Contractul are la bază vânzarea produselor furnizorului cărora le sunt ataşate serviciile. Contractul fixează preţul serviciului.
§ Contractul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu clauze referitoare la condiţiile de vânzare a produselor: angajamente de volum şi preţ sau modalităţi de fixare a preţurilor produselor în funcţie de cantitatea şi calitatea produselor şi serviciilor în cauză.
§ Contractul trebuie să definească prestarea de servicii în termeni de: CE, CÂND, UNDE, PREŢ.
§ Plata prestării de servicii trebuie să fie direct proporţională cu serviciul prestat:
a) Proporţională cu valoarea intrinsecă a serviciului (caracterul obiectiv): preţul cerut trebuie să fie similar cu preţul unor servicii identice sau asemănătoare, inclusiv cu preţul de piaţă (statistici)
b) Proporţională cu beneficiul aşteptat de furnizor (caracterul subiectiv): furnizorul e dispus să plătească serviciul ţinând cont de elemente subiective (propriul interes, poziţionare, vizibilitate, clientelă nouă, element de noutate).
§ Prestarea de servicii se poate plăti fie forfetar fie în procent din preţul unitar net al produsului pe care îl însoţeşte sau din cifra de afaceri a furnizorului (aferentă produselor livrate).
§ Prestarea de servicii trebuie adaptată în timp, în funcţie de evoluţia/modificarea prestării: obiectul prestării; durata; plata, perioada de realizare.

Pentru fiecare an de comercializare, părţile trebuie să verifice, la momentul reînnoirii sau al continuării tacite a contractului: obiectul, interesul şi caracterul voluntar al demersului ŞI angajamentele cumpărătorului privind cantităţile şi preţurile. Evoluţii posibile: reducerea ariei de prestare a serviciului, dispariţia/eliminarea ofertei de servicii; schimbarea naturii prestării – din prestare gratuită devine contra cost.

Prestarea de servicii se facturează conform legii. Un serviciu este facturat pentru că a fost realizat. Este interzisă facturarea în avans, înaintea oricărei comenzi sau prestării oricărui serviciu. Este interzisă facturarea retroactivă. Factura de avans poate fi acceptată sub rezerva respectării următoarelor condiţii: prestarea de servicii să fie prevăzută de un contract prealabil, avansul trebuie să fie cuantificabil ŞI avansul nu trebuie să aibă impact asupra cash-flow-ului şi trebuie să fie proporţional cu prestarea serviciului (ţinând cont de sezonalitatea produsului). Termenele de plată a facturilor de prestări servicii trebuie să fie coerente cu termenele de plată a facturilor de cumpărare (impact asupra cash-flow-ului). Cumpărătorul trebuie să pună la dispoziţia furnizorului toate elementele justificative aferente prestării serviciilor şi modului de valorificare a produselor sale. Exemple de practici neloiale: deducerea din oficiu a contravalorii prestării de servicii din facturile de cumpărare a produselor, în afara cazurilor de compensare legală, este considerat un abuz; perceperea lunară a avansului care nu ţine cont de ritmul/calendarul prestării de servicii.