Problemele crescătorilor de bovine, dezbătute la Agraria

Cooperativa Someş-Arieş dă statului 100 mil. lei lunar
Călin Fărgaciu, membru fondator al Cooperativei Someş-Arieş din judeţul Cluj: „Cooperativa reuşeşte ca în acest joc al economiei de piaţă să rămână şi cel cu o producţie mică, cu 5-10 vaci, dar şi cel care face performanţă prin cantitate şi calitate, care are 2-3 mii de litri de lapte şi 100-200 de capete. Pe lângă vânzarea laptelui, fermierii şi-au dat seama că, de fapt, câştigul mare a fost şi pe achiziţia de inputuri, care ajung la discount-uri de 40 la sută. Pe măsură ce creşti şi devii important, ajungi uneori şi să deranjezi. (...) Noi am devenit jucător pe piaţă, nu mai suntem o masă uşor de manevrat. Când oferi cantitate şi calitate, ceri şi preţ”.

Dan Ţandea, preşedintele Cooperativei Someş-Arieş: „Cooperativa este o organizaţie a fermierilor de tip economic, în primul rând, şi apoi de tip sindical. Mai întâi am ajuns să ne vindem laptele, apoi să ne cumpărăm inputuri împreună. Acum facem şi activităţi necesare fermierilor, cum este Controlul Oficial al Producţiei. Încet, încet, facem paşi. Am ajuns să avem o cifră de afaceri foarte bună. Pentru stat, acest tip de organizare este benefic. Avem şi ferme mici, persoane fizice, şi ferme mari, persoane juridice, dar prin această formă aducem plus valoare datorită faptului că suntem o societate plătitoare de TVA. Impozitul şi TVA pe care le plătim lunar ajung la peste un miliard de lei vechi. Facem pentru noi, dar contribuim şi la stat. Din păcate, trebuie să conştientizăm statul că într-adevăr trebuie să ţină cont de noi şi de părerea noastră în toate deciziile pe care le ia cu privire la activitatea noastră, a crescătorilor de vaci de lapte”.

Fabricile nu mai preiau laptele de la producători
Dan Ţandea: „Noi am negociat livrarea laptelui cu procesatorii în forme asemănătoare cu mulţi ani înainte de a face cooperativa, prin asociaţie, ceea ce nu se întâmpla în multe locuri. Ce se întâmplă însă la ora actuală în piaţa laptelui este ceva ce nu mai înţelegem. Dacă acum o lună era o cerere nelimitată de lapte, brusc, în 10 zile, s-a ajuns la excedent. Dacă în urmă cu o lună toţi marii procesatori jucători de pe piaţa laptelui aveau nevoie de lapte, ne curtau şi doreau să încheiem contracte de livrare pe termen lung, în decurs de 10 zile s-a schimbat totul la 180 de grade. Poate sunt jucătorii din România aşa de bine organizaţi şi statul aşa de slab protector. Dacă vă amintiţi, şi în 2012, doar în România, din toată piaţa europeană a scăzut preţul laptelui cu 15% în perioada martie-august, în timp ce, în aceeaşi perioadă, preţul produselor din lapte a crescut cu 7%. La ora actuală, nu s-a anunţat nici o scădere de preţ a produselor din lapte, ci din contră, o creştere, din cauza creşterii inputurilor, în timp ce preţul materiei prime scade. Deocamdată nu ştim ce vom face cu laptele dacă se prelungeşte această situaţie. Nu vedem evoluţia şi viitorul. Primim, în schimb, zvonuri mai mult sub formă de ameninţare: . Noi ne-am organizat sub această formă şi pentru ca împreună să ajungem la produţia unei ferme mari. În România au apărut deja nişte ferme gigant şi sunt în construcţie alţi super giganţi. Ceea ce vedem în jurul nostru, prin lipsa de protecţie a statului român, ne duce cu gândul la faptul că România va deveni în câţiva ani foarte performantă, dar din păcate o colonie, care nu va mai aparţine românilor. Dacă acum vindem Europei tineretul bovin pentru a-l îngrăşa ei şi a ne da nouă resturile, după ce ei mănâncă muşchiul şi ce este mai bun, pe viitor vom îngrăşa tineretul în România, dar noi tot cojile le vom mânca. Asta vedem la ora actuală”.

Călin Fărgaciu: „Întotdeauna discuţiile cu procesatorul au fost pe preţ, niciodată nu a fost pusă problema cantităţii. Este posibil ca şi procesatorii să aibă probleme privind desfacerea. Ceea ce noi ne dorim foarte tare şi o să marşăm pe această chestiune este ca, în supermarketuri, să fie aşezate separat produsele din lapte românesc, cele numai din lapte şi cele din lapte cu adaosuri, astfel încât consumatorul să ştie exact ce cumpără. O să facem presiune prin care o să cerem atât cât va fi nevoie să înţeleagă cei care hotărăsc soarta noastră, a celor care muncim în agricultură”.

Mai multe detalii despre problemele de actualitate ale sectorului puteţi citi în Revista Ferma – mai 2014!