Multă vreme fermierii nu au avut încredere în subvenţiile agricole venite de la Bruxelles. Mai ales aceia care ştiu din neantul vieţii că nimic nu e gratis pe lumea aceasta!
Fiecare gest, fiecare adiere sau fiecare strop venit aşa, ca din cer, îşi va culege rodul într-o zi. Aşa se face că tocmai ei, fermierii adevăraţi, nu au întins mâna spre ceea ce părea venit de niciunde. Cum să primim atâţia bani doar pentru că facem ceea ce am face oricum?! Erau întrebări aproape standard!
De atunci, de la primele subvenţii din perioada de preaderare şi până azi lucrurile s-au cam schimbat. Au apărut oamenii informaţi care au înţeles rapid oportunităţile din agricultură. Atât de informaţi încât acum se simt încurcaţi la afaceri de faptul că şi alţi fermieri au început să simtă gustul subvenţiilor. Din nefericire, aceştia s-au informat mai pe la cârciumă, mai pe la un chef, mai pe la un colţ de nemulţumire iscat în branşa celor care au prins şpilul cu mult înainte ca ceilalţi să-l bănuiască măcar.
Ca la autostrăzi, ca la utilităţi, ca la parcurile din pădure şi terenurile în pantă, de altfel ca la orice alte şmenuieli pe bani publici. Unde e rost de pescuit ceva caras la liber se adună şi pescarii obişnuiţi la balene şi caşaloţi. Iar cum în zootehnie s-a tot putut, de la cota de lapte până la cifrele istorice, de ce nu? La urma urmelor banii nu miros a balegă, iar dacă la început au ceva iz de gunoi vor fi spălaţi la maşini automate cu detergent 3 în 1.
Dar de aici până la a striga hoţii e doar o chestiune de abordare tehnologică. Acuzaţiile de băieţi deştepţi sunt un fel de strigăte de ole, ola. La urma urmelor nu poţi acuza pe cineva că a fost cu o viaţă înaintea ta. Şi, sunt absolut convins de asta, atunci când piraţii vor să împartă o comoară la tot echipajul, cineva va arunca în aer corabia! Ori pur şi simplu fiecare pirat va avea veşnica impresie că a fost furat la numărat. Vorba bătrânească se va adeveri la final iar „nemulţumitului îi va lua Dumnezeu darul!”. Şi în loc de a împărţi acel ceva tuturor, ca pe o pleaşcă picată dintr-un cioc de măiastră, se vor alege împreună cu un mare găinaţ pe ochi.
Dar vinovatul poveştilor cu SCZ –ul nu sunt doar fermierii care s-au obişnuit să primească banii fără a înţelege clar resortul pentru care îi primesc, ci tocmai cei care nu au strigat atunci când trebuia, aşa cum se cuvine, cu surle roşii şi trâmbiţe ascuţite, papirusul primit de la înalta poartă.
Bineînţeles că într-o democraţie regulile clare şi de neocolit sunt singura soluţie pentru eliminarea arbitrariului. Dar, pentru a avea aşa ceva statul trebuie să înveţe lucrurile banale mai întâi. Cum ar fi unde şi când se pune virgula şi, mai ales, punctul şi virgula! Altfel, toţi cetitorii vor fi citind fals, iar ascultătorii vor pricepe în dungă. Cum se tot întâmplă pe la noi, ca în era telefonului superdeştept să folosim tot anticul telefon fără fir. Cel de dinaintea inventării telefonului cu fir!!!
Aşa că, dacă ministrul agriculturii va spune la un moment dat că vaca este un animal care produce lapte, carne şi ceva piele şi oase în teritoriu, informaţia, va ajunge cam aşa: vaca nu e un animal, deşi produce lapte, iar oasele nu se mai aleg din carne. Atunci nu ne mai mirăm că prostul satului se crede mai deştept decât toţi miniştri ever, ever. Poate că Dumnezeu tocmai de aceea a propus propovăduirea prin repetare a apocalipsei. Ca să o pricepem cumva în câteva milenii. Şi noi, ăştia propovăduiţii, tot nu o ascultăm de la origini ci aşteptăm la sfânta masă, chiftuiţi până la mărul lui Adam, să vină cei plecaţi în ascultare să ne spuie ei ce şi cum. Apoi punem de încă un chef sau de o răscoală. Fiecare după cum a înţeles ce şi cum cu aranjatul arcelor!
Crescătorii de animale ar fi bine să înţeleagă mai întâi că toate aceste ajutoare au ca scop ridicarea sectorului spre competitivitate, prin ameliorare în primul rând, nu pentru schimbatul maşinilor de mers la promenadă. Că fiecare cent primit este pentru a fi investit în tehnologie. Nu în cea de comunicare cu jocurile sau pariurile online. Nu!
Banii europeni vin într-o încercare de a nu rămâne fermierii români şi mai mult de căruţă într-o lume a tractoarelor inteligente!