VOCEA UNUI OIER! Îți ajunge cuțitul la os și tu taci. Situația e de râsu-plânsu. Nu-mi vine mie să cred că în anul 2019, anul Domnului, noi în loc să progresăm, noi mergem în regres. Și aplaudăm. Sunt, probabil, doi-trei (oieri n.r.) la care le merge bine, dar restul, miile, zecile de mii sunt în situația mea. Poate ne trezim, poate mergem iar la București în vizită, mai batem din palme acolo o zi-două câteva zeci de mii de oameni și să sperăm că va fi mai bine, spune crescătorul de ovine Loghin Stoicuța.
În situația de astăzi a României moderne, practic, ești închis. Sunt un fermier... mă închid singur. Statul român nu-mi dă voie să vând nicio oaie, nu-mi dă formular de mișcare, APIA nu-mi dă bani.
Deci, mă sufoc singur. M-a prins cu 150 de oi în plus pentru că orice om își face planuri: bă, vând și iau utilaje. Nema! Norocul meu a fost că am avut mâncare și boabe să le dau, dar gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă ai o iarnă foarte grea, cu fătări, eu am spațiu în saivan de 250 de capete. Mă uit acum, eu nu am astăzi bani, pentru că nu am primit de la APIA niciun leu, nu am astăzi bani să-mi iau semințe, nu am bani să-mi iau azotat, îngrășăminte, banii pe care-i am sunt pentru strictul necesar în fermă. Dacă apare ceva mai grav, sunt terminat.
Am fost în Austria, la invitația unei firme cu care colaborez, și am povestit cu fermierii de acolo. Zicea unul: domle, eu plătesc din toată munca mea statului austriac 20%. Dar pentru ăia 20%, statul austriac îmi creează următoarele facilități. Pe când eu aici plătesc statului român 70% și restul, descurcă-te. Și ce e mai dureros că nimeni nu zice nimic. Eu înnebunesc, măi! Eu, care știu în ce condiții și cât de greu muncesc și colegii mei, toată lumea stă în gunoi, toată lumea stă în ploaie. Viață grea de țăran, de fermier. Și, măi fratele meu, să nu sprijini nimic și tu să nu zici nimic?!
Ne merităm soarta! Asta este! Imposibil, măi! Îți ajunge cuțitul la os și tu taci. Nu am crezut că România lui 2019 să fie așa, pe cuvânt de onoare. Situația e de râsu-plânsu. Nu-mi vine mie să cred că în anul 2019, anul Domnului, noi în loc să progresăm, noi mergem în regres. Și aplaudăm. Sunt, probabil, doi-trei (oieri n.r.) la care le merge bine, dar restul, miile, zecile de mii sunt în situația mea. Greu! Poate ne trezim, poate mergem iar la București în vizită, mai batem din palme acolo o zi-două câteva zeci de mii de oameni și să sperăm că va fi mai bine, a declarat Loghin Stoicuța, crescător de ovine, Râu Alb, județul Hunedoara, pentru emisiunea Satul hunedorean.
Crescătorul de ovine a mai spus că la toate necazurile și nevoile în care se zbate o fermă de ovine se mai adaugă și prețul mic la miei.
Noi nu vindem miei de Paște, vindem în toamnă. Eu am foarte mulți colaboratori, agenți economici, și dacă mă ajută Dumnezeu fac o fermă de elită pentru Breaza asta care e o rasă pe cale de dispariție. Am văzut că mulți agenți dă reclamă pe Facebook că cumpără miei cu 12 lei kilogramul în viu. Păi, cu 12 lei kilul nu ai acoperit cheltuielile care sunt până acum. Și nu doar la mine, la toți ciobanii, la toți fermierii sunt foarte multe cheltuieli. Eu dacă trag o linie, sincer, la 12 lei am un leu câștig. Atât am, un leu! Spune oierul pentru sursa citată.
Chiar dacă are berbeci frumoși, pe care spune că ar putea să-i vândă la un preț de 2.500 de lei/bucata, crescătorul nu-i vinde și nu se grăbește să obțină certificate de origine și să înscrie berbecii în registrul genealogic al rasei. În legislația noastră foarte stufoasă și în frazele noastre cu foarte multe virgule, cred că deocamdată mă abțin, stau până se liniștesc apele. Nu are rost să umbli de nebun și nu rezolvi nimic, spune el.
În România sunt doar promisiuni și dacă ar fi așa cum sunt promisiunile, ar fi raiul, mai spune oierul.
Sursa: emisiunea Satul hunedorean