Legi simple, clare şi drepte sau când va lua o pauză nesimţirea?!

La raft de supermarket găseşti kilogramul de carne şi la 25 lei. Iar în viu, de la fermă, pleacă la export cu 7-8 sau 9 lei/kg. An de an, crescătorii de animale sunt tot mai nemulţumiţi. Pentru ei, producerea unui kilogram de carne de miel ajunge să coste peste 10 lei. Şi sunt nevoiţi să vândă sub preţul de cost, în pierdere adică. Ceea ce este şi ilegal, cel puţin din punct de vedere al Fiscului! Există o lege în vigoare potrivit căreia producătorul agricol nu are voie să vândă sub preţul de producţie!
De ce este preţul atât de mic la majoritatea produselor agroalimentare ce pleacă din ferme? Pentru că piaţa este liberă iar preţul se formează în urma interferenţei cererii cu oferta. Sună frumos, nu? Oare aşa este în piaţă? Unii agricultori susţin - şi pe bună dreptate - că sunt intermediari care vin cu un pumn de dolari şi impun preţul. Aşa se întâmplă şi la exportul de carne de miel. Sunt firme abonate să primească licenţe de export de la Ministerul Agriculturii, „cu dedicaţie”. Nu este corect! Unde sunt asociaţiile de profil?

Dacă privim ce se întâmplă în statele europene vom vedea că acolo sunt structuri asociative destul de puternice. Ele se ocupă exclusiv cu desfacerea. Producătorul duce obiectul muncii - mielul, spre exemplu - la asociaţie şi aceasta îl vinde la preţul stabilit prin negociere! La noi de ce nu s-ar putea proceda întocmai? Pentru că nu suntem uniţi! De ce nu ar exista o voinţă unitară de asociere? Pentru că politicul a dezbinat potrivit principiului Divide et impera. Oare de ce nu sunt uniţi oierii cu adevărat? De ce trebuie să existe o sumedenie de asociaţii, de federaţii, unele cu rol pur decorativ?!
Cu mulţi fermieri am discutat; ei susţin că totul pleacă de la lege. Aparatul legislativ s-a gripat! Colecţia de legi postdecembriste este caducă, stufoasă, lacunară, nearmonizată cu directivele şi regulamentele europene. Legi clare, simple şi drepte, de asta avem nevoie! De politici agricole aplicate, de instituţii puternice care să-şi îndeplinească rolul, de mecanisme de control şi reglaj bine puse la punct. La noi pare că s-au înţepenit în ticăloşie, cinism, abuz şi nepăsare, iar din când în când - şi de cele mai multe ori - mai trebuie... "unse".

Se tooot vorbeşte despre necesitatea asocierii fermierilor, iar pe de altă parte la nivel guvernamental nu se încurajează şi nici nu se sprijină asocierea. De pildă, legea cooperativelor, publicată în Monitorul Oficial de aproape un an, deci aflată în vigoare, nu poate fi aplicată. Este născută moartă, ca atâtea acte normative. De ce? Pentru că nu s-au elaborat normele metodologice! Care să fie... chichirezul? Probabil că nu convine unora din ocârmuire. Cum nu le convine nici de legea camerelor agricole sau cea a fondului mutual.

Văzut-am, zilele trecute, cum organele represive ale statului şi-au încordat puterile şi au repurtat o serioasă victorie în lupta crâncenă şi acerbă pe linia combaterii marii evaziuni fiscale. Numai într-una din pieţele bucureştene au confiscat aproape 5 kg de urzici de contrabandă! Motivul a fost că reţeaua grupului organizat de evazionişti, toţi bătând spre aproape 80 de ani, nu avea certificat de producător. De bună seamă, urzicile se cultivă în spaţii protejate, special amenajate şi cu tehnologii intensive şi… subversive pentru statul şi ordinea de… drepţi!
Suntem ţara unde codul de bune practici este spânzurat în cârligul de măcelărie! Oare când va lua o pauză nesimţirea?!