Ministrul şi verbiajul

Ei, bine, auzindu-l şi lecturându-i discursurile lui Petre Daea, demisionarul şef al Agriculturii, mi-am adus aminte de caracterizarea mai vârstnicului meu prieten.

Petre Daea este lovit de “boala rostirii”, sedus de metafora limbajului până la graniţa ridicolului. Nu pierde nici un moment, nu precupeţeşte nici un efort pentru a scoate câte-o... capodoperă. Rămân antologice expresii precum: ”Oaia este o statuie vie!”; „Să nu căutăm blacheurile pierdute pe drumul căutărilor”, ”Lângă oaie poţi să găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie”; “Pe agricultor îl trezeşte munca şi îl adoarme oboseala” sau „Aici nu măsori cu şublerul - poate daţi asta la televiziune! - nu măsori cu şublerul picăturile de apă!”

Ei bine, redăm în cele ce urmează o altă mostră din puţul gândirii ministeriale demisionare. Petre Daea povestea la o întâlnire “cu ştaif” cum a venit la el fermierul Tuchiluş (de la Agrimat Matca) „aproape plângând acest om şi zice: «Am 1.000 de animale în spate, am o amărăciune profundă că am venit la întâlnire, la LAPAR. Am o amărăciune profundă că am venit la Bucureşti şi am văzut în stânga şi-n dreapta, către anumite zone, ploaia a ajuns, iar la mine nu! Puteam să iau trei-patru coase la lucernă, dar le voi pierde pentru că nu am apă. Am sursa de alimentare şi mi-am modernizat sistemul, dar din nefericire de la 86 de km de unde apa vine, ea nu poate să ajungă la mine pentru că sunt obturate cele 5 sau 6 sifoane». Acele sifoane s-au prăbuşit, s-au perforat. Pleacă apa de la SPA şi apoi de la SRPA; ea nu poate să ajungă decât în beciurile clădirilor din localităţile riverane. De ce? Pentru că apa nu circulă decât pe unde vrea ea şi nu pe unde vrem noi!”.

Ei bine, neobositul Petre Daea a afirmat că a „găsit soluţie la acea îngrijorare (a lui Gavrilă Tuchiluş - n.r.) şi voiam s-o anunţ aici (în plenul acelei întâlniri - n.r.). Am făcut-o telefonic, dând speranţă, dar nu concret, pe hârtie”. „Metodic, cu forţa exemplului, cu puterea de a penetra în înţelesul adânc al fenomenului”, ministrul demisionar al Agriculturii a identificat „soluţia care trebui să dăinuiască”, pe care, deocamdată, nu a expus-o!

Trebuie spus că la Agrimat Matca, problema nu este atât de uşoară. Cea mai bună soluţie tehnică ar fi realizarea unei aducţiuni de apă din Siret. Există la Movileni, comună de lângă Tecuci, un baraj de unde printr-o reţea de conducte se poate asigura apa necesară irigării culturilor agricole pe o suprafaţă de circa 25 mii de hectare. Astfel, nu mai trebuie ca Dunărea să urce la aproape 100 m şi să ajungă la Tecuci după alţi 100 km! De fapt, există la Ministerul Agriculturii un proiect de investiţii uitat printr-un fişet prăfuit, draft care îşi aşteaptă rândul la finanţare. Pe baza acestuia, un tânăr inginer, specialist în îmbunătăţiri funciare, şi-a susţinut o teză de doctorat!

Aşadar, în chestiunea reabilitării sistemului naţional de irigaţii, nu trebuie să „măsori cu şublerul picăturile de apă!” Ci poţi măsura grosimea teancurilor de euroi pe care trebuie să-i asiguri pentru finanţarea lucrărilor! Şi asta cât mai repede, căci, iată, guvernul Grindeanu, neavând structura de rezistenţă adecvată (la „grinzile” de partid mă refer, fireşte) a picat precum precipitaţiile de sezon.

Totuşi, Petre Daea, acest “Speedy Gonzales al Agriculturii româneşti”, ar fi avut culoar liber pe pistă în cursa… premierilor. În partidul de la putere se glumea râzând complice că Daea ar fi putut fi succesorul lui Sorin Grindeanu. Însă alta a fost opţiunea coaliţiei de la guvernare pentru premierul României. Acum, la închiderea ediţiei, aşteptăm ca la portofoliul Agriculturii “hărnicia să salveze România!”