Scroafa nu este o maşină de făcut purcei!

Din experienţa acumulată prin vizitarea a sute de ferme în ultimii zece ani, aş putea începe acest subiect cu o concluzie: există în continuare o serie de elemente fundamentale ce ţin de managementul fătării scroafelor, pe care fermierii le ignoră cu o seninătate dezarmantă. Fătarea la scroafe: probleme şi soluţii

Industrializarea accelerată a fluxului productiv ne-a determinat pe mulţi să considerăm scroafa ca fiind o „maşină” de făcut purcei, uitând că ea este un organism viu, ce funcţionează pe baza unor principii şi legi biologice, care nu pot fi schimbate la discreţia noastră.

Obiectivul acestei incursiuni în fenomenul fătării nu este de a da lecţii, ci de a readuce în atenţia fermierilor probleme curente, dar şi soluţii de management practic al acestora, în scopul maximizării performanţelor din maternitate.


Semnele fătării şi derularea acesteia

Chiar şi în condiţiile super tehnologizate din fermele moderne actuale, recunoaşterea de către personalul din maternitate a principalelor semne ce anunţă începerea fătării la scroafă este crucială, pentru că acestea permit finalizarea tuturor pregătirilor în aşteptarea purceilor.


Cele mai evidente şi mai relevante dintre acestea sunt:

• amplificarea agitaţiei, însoţită de culcări şi ridicări frecvente;
• tumefierea evidentă a vulvei şi lanţului mamelonar, cu apariţia secreţiei lactate;
• accelerarea puternică a respiraţiei, de la 25 la 75 pe minut;
• eliminarea vulvară de mucus, uneori cu urme sangvine.


Când intervenim în procesul fătării?

Una dintre cele mai frecvente întrebări la care trebuie să răspundem în ceea ce priveşte subiectul fătării este: „Când trebuie să intervenim?”. Răspunsul este relativ simplu: atunci când derularea fătării iese din limita caracteristicilor tipice, prezentate în tabelul 1, şi s-a complicat.

Totuşi, decizia de a interveni şi de a acorda asistenţă la fătare nu se ia întotdeauna atât de uşor. Intervenţia prea rapidă poate conduce la inducerea unor infecţii, pe când întârzierea acesteia poate avea ca rezultat creşterea numărului de purcei fătaţi morţi şi a celor cu viabilitate scăzută.

În practică, apar frecvent următoarele trei situaţii, care impun luarea unei decizii de asistare a fătării, în cazul primelor două fiind necesară urmărirea timpului:

1. Scroafa a fătat unul sau doi purcei, după care travaliul (contracţiile) se întrerupe pe o durată ce depăşeşte 45 minute;
2. Travaliul şi contracţiile au început de peste 45 de minute, fără ca vreun purcel să fi fost expulzat;
3. Majoritatea purceilor au fost expulzaţi, dar se bănuieşte că fătarea nu s-a încheiat.


Primele două situaţii intră în categoria „inerţiilor primare” şi, de regulă, se rezolvă prin administrarea de ocitocină injectabilă.

În principiu, asistenţa la fătare presupune explorarea manuală a tractului genital, după o igienizare corectă, atât a zonei peri-vulvare, cât şi a mâinii operatorului.

De cele mai multe ori, derularea în condiţii normale a fătării se datorează blocajului în tractul genital a unor purcei, fie din cauza dimensiunii lor, fie din cauza poziţiei anormale. În ambele cazuri, intervenţia umană este binevenită.

Atunci când nu există purcei blocaţi, contracţiile uterine sunt prezente şi totuşi, expulzarea purceilor întârzie este, după cum spuneam, momentul potrivit pentru administrarea de ocitocină, în dozele recomandate de producător.

ATENŢIE! Depăşirea acestor doze poate avea efect invers, conducând la suprimarea totală a contracţiilor uterine şi pierderea scroafei!

Lipsa de reacţie a scroafei la aceşti stimuli şi întârzierea în continuare a fătării poate fi evitată şi prin scoaterea femelei din boxă şi plimbarea ei, pentru o rearanjare şi repoziţionare a coarnelor uterine în cavitatea abdominală.


Ce e de făcut după fătare?

Perioada de după încheierea fătării este, de fapt, cea mai dificilă, pentru că solicită atenţie permanentă, atât asupra scroafei, cât şi a purceilor.

În privinţa scroafei, obiectivul prioritar este să aplicăm toate „trucurile” posibile pentru a o determina să se ridice şi, mai ales, să consume furaj şi apă.

Dacă ne referim la purcei, scopul principal ar trebui să fie acela de a-i stimula să consume cât mai rapid şi cât mai mult colostru, în primele 24 de ore de viaţă.

De altfel, statisticile demonstrează clar că prima zi de după fătare este perioada în care se înregistrează cele mai mari pierderi în rândul purceilor fătaţi vii (vezi tabelul 2).


Pentru a limita pierderea masivă de purcei din primele una-două zile de după fătare, ar fi de luat în considerare următoarele:

• uscarea rapidă a purceilor şi punerea lor în apropierea mamei pentru a consuma rapid colostru, calităţile acestuia depreciindu-se rapid după fătare;
• ajustarea şi verificarea zilnică a temperaturii din zona de odihnă a purceilor, pornindu-se de la 30-33 grade, pentru evitarea răcirii acestora; modul de poziţionare la odihnă a purceilor ne arată foarte clar dacă le e frig sau cald;
• evitarea lotizărilor şi mutării purceilor la alte scroafe în primele 24 de ore, pentru evitarea stresului şi stimularea consumului de colostru; la fel, manevrele de procesare a purceilor ar trebui amânate până a doua zi, după fătare.

Cercetări recente au demonstrat că lotizările repetate până la înţărcare conduc, într-adevăr, la o creştere a uniformităţii lotului la înţărcare, dar sporul mediu zilnic scade cu peste 20%.


Ignoranţa este păguboasă

Identificarea celor mai potrivite tactici pentru menţinerea confortului termic şi alimentar al scroafei şi purceilor în perioada peri-natală trebuie să ţină cont de cerinţele biologice ale animalului.

Ignorarea acestora este păguboasă, nu atât prin valoarea proprie a unui purcel nou-născut, cât mai ales prin faptul că, din cauza mortalităţii crescute în această perioadă critică, ferma va livra mai puţini porci către abator, cu efecte financiare care nu mai necesită comentarii.

Tabelul 1: Caracteristicile fătării normale la scroafe (după J.L. Johnston, 2001)



Tabelul 2: Procentul de pierdere purceilor, de la fătare la înţărcare (după J. Gadd, 2005)




Articol publicat în revista Ferma nr. 10 (65) - octombrie 2008.