Cum pot crescătorii de oi şi capre, ca mici producători, să-şi vândă produsele conform reglementărilor europene?

În momentul apariţiei, Ordinul 301/2006 a făcut vâlvă printre crescătorii de oi şi capre. Aplicarea strictă a acestui ordin ar fi avut un impact puternic negativ asupra crescătorilor, încă nepregătiţi să se conformeze în timp scurt noilor norme impuse de Uniunea Europeană.
Au urmat apoi discuţii aprinse pe tema acestui ordin, amânări a datei de aplicare şi de apariţie a Ordinului 209/2007, care a adus modificări şi completări la Ordinul 301/2006.


Condiţii minime de igienă şi siguranţă alimentară

De curând a apărut o broşură cu titlul „Condiţii minime de igienă şi siguranţă a alimentelor pentru micii producători” pregătită şi editată de WWF-DCP România, Fundaţia Adept şi Grupul Milvus, în colaborare cu ANSVSA Bucureşti şi cu sprijinul reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Lecturarea ei mi-a întărit convingerea că informaţiile pe care le cuprinde sunt pe cât de actuale, pe atât de utile, pentru crescătorii de oi şi capre.

Această broşură, având la bază Ordinele 301/2006, 209/2007, regulamentele UE 852/2004 şi 253/2004, completate cu Îndrumarul UE-DG Sanco, cu privire la implementarea Regulamentului 852/2004, clarifică toate condiţiile pe care trebuie să le respecte micii producători şi îi ajută să înţeleagă că normele europene le permit să producă şi să vândă produse tradiţionale, însă numai dacă ele sunt realizate respectând normele de igienă şi de trasabilitate a alimentelor.

Până la intrarea în vigoare a Ordinelor 301/2006 şi 209/2007, se vor desfăşura consultări cu micii producători, pentru a găsi cele mai oportune soluţii legale.

În concepţia actuală, micul producător răspunde de sănătatea celui care consumă produsele sale şi în consecinţă trebuie să respecte normele de igienă pe tot parcursul ciclului productiv, de la recoltare până la procesare şi vânzare.

Totodată este obligat să aplice pe produse şi etichete (pe faţă, cu denumirea sub care se vinde produsul, cantitatea, preţul, iar pe spate data de producţie, termenul de garanţie, numele şi adresa producătorului), deci să respecte norma de trasabilitate.


Ce înseamnă mic producător?

Micii producători sunt persoane particulare sau firme mici care vând direct către consumator alimente produse în cantităţi mici, în propria gospodărie.

Produsele se diferenţiază în produse primare (neprelucrate, cum ar fi: laptele, carnea netranşată, ouă, peşte, miere, fructe etc.) şi produse secundare (procesate ca: laptele pasteurizat, brânza, carnea tranşată, pastrama, cârnaţii, sucurile, gemuri etc.).

Cantităţi mici înseamnă: lapte proaspăt până la 1000 litri pe săptămână, 2000 de păsări sau 1000 de iepuri pe an, ouă de la cel mult 50 găini, peşte proaspăt până la 10 kg pe transport etc.

Pentru micii producători care vând direct către consumator legume, fructe, pâine, vin, pălincă, nu sunt stabilite limite lunare de producţie nici în legislaţia UE, nici în cea naţională.


În ce condiţii se pot vinde produsele?

Atât mulsul manual cât şi mulsul mecanic sunt acum acceptate, cu condiţia ca laptele muls să îndeplinească condiţiile pentru consum.

În cazul mulsului manual se impune spălarea şi dezinfecţia mâinilor înainte şi după muls şi curăţirea şi opărirea vaselor de colectare şi depozitare a laptelui.

Laptele crud (capră, vacă mai rar de oaie) se poate vinde în limita acceptată (1000 l/săptămână), se poate livra la o unitate mare de procesare a laptelui sau se procesează de către micul producător.

În cazul în care crescătorul de oi sau capre procesează laptele în produse secundare (iaurturi, brânzeturi) trebuie să amenajeze o brânzărie. În mod normal, aceasta va cuprinde: un hol de intrare (2-4 mp), un grup sanitar (3-4 mp), camera de procesare (5-10 mp), camera frigorifică (3-6 mp), hol de ieşire (2-3 mp), camera de vânzare (4-6 mp).

 În hol se aduce laptele muls şi se recomandă amplasarea unei chiuvete cu apă caldă şi rece, pentru igienizarea unor ustensile şi spălarea mâinilor. Aceasta comunică printr-o uşă cu un grup sanitar, iar prin altă uşă cu camera de procesare.

Din acest hol, după ce se scot muştele, laptele se duce în camera de procesare (5-10 mp), prevăzută cu bazin de inox pentru închegarea laptelui, crintă de inox şi bazin cu saramură.

Pentru procesarea laptelui se pot folosi şi vase şi ustensile din lemn, dacă se spală bine şi se opăresc după fiecare folosire.

Pentru maturarea brânzeturilor, alăturat, se prevede o cameră frigorifică unde se păstrează brânza (telemeaua în putini, caşcavalul pe stelaje, la o temperatură optimă).

Camera sau acea parte a camerei utilizată pentru procesarea primară a brânzei trebuie să fie luminată, iar pereţii din jur să fie acoperiţi cu materiale uşor de spălat şi curăţat (faianţă, plastic, vopsea etc.).

Din camera de procesare se iese afară tot printr-un hol, care poate să fie în legătură cu o cameră de vânzare a brânzei.


Înregistrarea la DSV

În viitor, pentru a putea vinde produsele (primare sau secundare) obţinute în propria gospodărie trebuie să vă înregistraţi (cerere înregistrare vânzare directă) pentru vânzare directă, la Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA), pe raza căreia se află gospodăria.

Micii producători care produc pastramă, virşli, cârnaţi etc., pot să vândă aceste produse după înregistrarea la DSVA pentru vânzare directă numai cu ocazia târgurilor, pieţelor, sărbătorilor religioase şi locale, iar pentru vânzarea zilnică cu amănuntul trebuie să desfăşoare o activitate comercială, după înregistrarea prealabilă la DSVSA pentru vânzare cu amânuntul, ca persoană fizică autorizată (PFA) sau asociaţie familială (AF).

Înregistrarea dă dreptul legal producătorului de a vinde produsele, însă, în cazul brânzeturilor, mai este nevoie de inspectarea brânzăriei de către un medic veterinar şi de obţinerea unui certificat de testare a calităţii brânzei.

Micii producători trebuie doar să se înregistreze, nu au nevoie de autorizaţie DSVSA ca şi producătorii mari.


Respectarea norme sanitar-veterinare

Pentru a-şi putea comercializa produsele, micul producător trebuie să respecte următoarele norme:

- menţinerea igienei echipamentelor utilizate: asigurarea apei potabile şi a apei calde, a substanţelor dezinfectante, a unui spaţiu igienizat pentru depozitarea echipamentelor;
- igienă personală (spălarea mâinilor, acoperirea părului pe cât posibil etc.);
- carnetul de sănătate al persoanelor care manipulează produsele, vizat periodic de către medicul de familie;
- distrugerea insectelor şi a rozătoarelor;
- separarea alimentelor crude de cele preparate;
- instruirea lucrătorilor cu privire la regulile de igienă alimentară;
- mijloacele de transport care să asigure condiţii adecvate pentru tipul de alimente transportate;
- respectarea normelor de bunăstare animală şi controlul stării de sănătate a animalelor;
- animalele trebuie înregistrate şi luate în evidenţa medicului veterinar;
- documentelor referitoare la hrana animalelor şi la medicamentele utilizate în tratamentul acestora se păstrează;
- să prevină contaminarea produselor cu deşeuri sau substanţe medicinale veterinare;
- să completeze în registre cantitatea de produse livrate către consumatorul final, precum şi locul de livrare.


Respectarea normelor de igienă şi de trasabilitate este controlată de medicii veterinari din cadrul DSVSA.

Astfel, producătorii, în cazul nostru crescătorii de oi şi capre, care vând lapte crud către consumatorul final, vor fi controlaţi mai rar, dar cel puţin o dată pe an, iar producătorii care vând produse secundare (telemea, brânză de burduf, caşcaval, urdă, pastramă, cârnaţi, virşli, slănină etc.) vor fi controlaţi lunar, trimestrial şi semestrial.

Dacă se constată încălcarea normelor sanitar-veterinare la controale sau consumatorii sesizează nereguli, micilor producători li se interzice comercializarea produselor până la remedierea deficienţelor semnalate de inspectorii DSVSA.

Micul producător trebuie să informeze inspectorii DSVSA, în momentul în care deficienţele au fost eliminate, pentru a-şi putea relua din nou activitatea de vânzare.

Produsele tradiţionale, dacă sunt igienice, pot fi protejate pe baza unui dosar (ce cuprinde cererea de înregistrare, caietul de sarcini, o fotografie a produsului şi un buletin de analiză emis de DSVSA), care se depune la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului.

După cum preciza recent şi preşedintele ANSVSA, Radu Roatiş-Cheţan, această broşură ajută micii producători să înţeleagă că normele europene le permit să-şi desfăşoare în continuare activităţile, să beneficieze de valoarea economică mult mai ridicată a acestor produse ne-industriale, autentice, dacă ele sunt realizate respectând normele de igienă şi de trasabilitate a alimentelor, dezvoltate şi aplicate în statele membre ale Uniunii Europene.


Articol publicat în revista Ferma nr. 10 (65) - octombrie 2008.