Pregătirea familiilor de albine pentru iernare

Pentru familiile de albine, anul apicol nu începe la 1 ianuarie, ci în toamna premergătoare iernării. De modul cum sunt îngrijite albinele în această perioadă depinde în mare măsură iernarea fără pierderi a familiilor, dezvoltarea acestora în sezonul activ următor şi producţiile realizate.

Perioada de pregătire începe o dată cu diminuarea culesurilor abundente de nectar şi polen, când albinele alungă trântorii din stup, iar mătcile îşi reduc treptat ponta, depunând 600-800 ouă/zi, iar la mijlocul lunii octombrie încetează să mai depună ouă.

Ultimele ecloziuni au loc în luna noiembrie.

Albinele care se nasc toamna formează contingentul care va ierna, viaţa lor durând 5-8 luni.

Longevitatea acestora este influenţată de activitatea redusă de cules şi de creştere a puietului.

Ca urmare a reducerii activităţii albinelor, consumul de energie scade, iar organismul acestora începe să se pregătească pentru iernare prin acumularea, sub formă de corp gras, a unor depozite de proteine şi lipide.

În pregătirea pentru iernare, trebuie prevenită uzura organismului acestora prin evitarea ca albinele eclozionate în luna august să fie folosite la prelucrarea şi depozitarea proviziilor pentru iarnă, fiind folosite în acest scop albine vârstnice, uzate în timpul culesurilor de vară.


Revizia familiilor

După cules, la scurt timp după recoltarea fagurilor cu miere, se efectuează revizia familiilor.

Această acţiune are drept scop stabilirea stării familiilor în vederea iernării, când se recurge la ridicarea magazinelor şi/sau fagurilor neocupaţi, care au servit la depozitarea nectarului şi polenului, se stabileşte prezenţa şi calitatea mătcilor, puterea familiei, existenţa şi calitatea rezervelor de hrană necesare pentru perioada de iernare şi se organizează cuibul.

Pentru ca iernarea să decurgă în condiţii bune, apicultorul trebuie să aibă în vedere: înlocuirea mătcilor vârstnice, uzate, cu mătci tinere, prolifice, de calitate biologică superioară, asigurarea unui cuib proporţionat cu faguri de calitate superioară, hrană suficientă şi calitate corespunzătoare, precum şi păstrarea căldurii în cuib.

Toamna, mătcile vârstnice (peste 2 ani), cele cu defecte, precum şi cele din familiile care au realizat producţii sub media stupinei, vor fi înlocuite cu mătci tinere şi prolifice.

Motivul acestei înlocuiri îl constituie faptul că mătcile tinere îşi prelungesc activitatea de depunere a ouălor până toamna târziu, iar primăvara încep ouatul mai devreme. În fiecare toamnă trebuie înlocuite cel puţin 30% din efectivul de mătci.


Organizarea cuibului

Prin organizarea cuibului înaintea iernării se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghemul de iernare să aibă acces la acestea fără a fi nevoite să se deplaseze pe alţi faguri.

Pentru stabilirea numărului de faguri ce vor fi lăsaţi în cuib, familiile vor fi controlate dimineaţa devreme, după o noapte rece care a determinat albinele să se strângă în ghem.

În cuib se lasă atâţia faguri câţi cuprind în spaţiile dintre ei complet ghemul de iernare, fără a rămâne spaţii suplimentare. Fagurii reţinuţi în cuib pentru iernare trebuie să conţină minimum 1,5 kg miere.

În vederea iernării, proviziile de hrană pot fi amplasate: central, bilateral sau unilateral. Amplasarea bilaterală a proviziilor (fig. 1), corespunde repartiţiei naturale a mierii în cuibul familiei de albine, pe când amplasarea centrală (fig. 2), este recomandată pentru familiile care dispun de provizii de hrană la limita supravieţuirii, iar amplasarea unilaterală (fig. 3) se aplică în cazul iernării a două familii în acelaşi stup.

În stupii multietajaţi, iernarea se poate face pe unul sau două corpuri, în funcţie de puterea familiei la începutul iernii.


Amplasarea Proviziilor



Fig. 1               Fig. 2               Fig. 3               Fig. 4


La familiile puternice, care iernează pe două corpuri (fig. 4), deasupra cuibului se pune un magazin care conţine faguri plini cu miere. În cuib doar fagurii de pe părţile laterale conţin miere, fagurii din centru conţinând celule goale sau cu păstură.

Pentru a crea punţi de legătură, se pun fâşii de faguri cu miere, între ramele celor două corpuri.

Odată cu apariţia nopţilor reci, se recurge la izolarea termică a familiilor spre a le ferii de variaţiile termice bruşte.

Ca materiale de protecţie se pot folosi: saci de iută, ziare, polistiren expandat, salteluţe din papură sau din paie de ovăz.

La familiile slabe sau medii, se efectuează protejarea bilaterală şi superioară a cuibului (fig. 5), iar familiile foarte slabe şi nucleele cu mătci de rezervă vor ierna mai multe în acelaşi stup compartimentat etanş, având fiecare câte un urdiniş.

La familiile puternice se poate practica împachetarea unilaterală a cuibului (fig. 6).


Izolarea Termică



Fig. 5                  Fig. 6


Din momentul răcirii timpului, la urdinişul stupilor se pun gratii metalice contra şoarecilor.

În vederea depistării în timp util a situaţiilor critice care pot să apară în viaţa albinelor într-un sezon când ele nu-şi pot restabili singure starea normală, fapt ce impune intervenţia apicultorului, este necesară supravegherea iernării familiilor de albine.


Articol publicat în revista Ferma nr. 05 (43) - octombrie-noiembrie 2006.