Oieritul românesc: punct şi... din nou de la capăt

Anul trecut, mieii vânduţi la export în perioada de vară - toamnă au avut un preţ/kg în viu aproape dublu faţă cel de acum doi ani, iar brânza a fost mai căutată şi mai bine plătită.

Tot în 2009, s-a ajuns ca în fiecare judeţ al României să existe cel puţin o asociaţie a crescătorilor de ovine, ceea ce reprezintă un pas înainte în organizarea crescătorilor pentru susţinerea intereselor profesionale, promovarea oilor şi produselor lor şi, în viitor, pentru dezvoltarea activităţilor economice legate de procesarea superioară a produselor de la ovine (lapte, lână, carne, piei etc.).

Fără strategie, n-am facut nimic!

Pentru ca dezvoltarea sectorului de creştere a ovinelor în România să nu se facă la întâmplare, avem nevoie de o strategie naţională care să promoveze interesele economice naţionale şi ale crescătorilor.

În abordarea unei astfel de strategii, trebuie să ţinem cont de direcţiile actuale şi de perspectiva de exploatare a ovinelor, la nivel european.

Conform datelor comunicate de FAO, în anul 2008, structura medie a veniturilor obţinute de la ovine în ţările UE este orientată preponderent spre producţia de carne (circa 72%), urmând apoi laptele (23%) şi, nesemnificativ, lâna (5-6%).

Din agricultura românească, sectorul de creşterea ovinelor a asigurat în totalitate necesarul intern de carne, brânzeturi, lână şi piei şi a ocupat anual, în ultimii 15 ani, primul loc la export.

Patronatul exportatorilor de carne de ovine a anunţat an de an că exportul total din sectorul ovine reprezintă circa 30% din cel realizat din toată agricultura românească. Din aceste date rezultă cu claritate că sectorul de creştere a ovinelor din România este unul prioritar al agriculturii, care trebuie susţinut şi dezvoltat pe termen mediu şi lung.

În opinia mea, menţinerea şi dezvoltarea acestui sector este un proces complex, politic şi social, dependent de îmbunătăţirea bazei furajere, a producţiei de carne, de lapte, a perfecţionării pregătirii profesionale a oierilor şi a structurilor ajutătoare.

Dialogul şi-a dovedit eficienţa

Anul trecut, pentru prima dată Federaţia crescătorilor de ovine ROMOVIS 10 mai 2006 a prezentat un program coerent de stimulare a creşterii ovinelor în România.

Acest program redactat şi structurat pe şapte capitole, la care am participat şi eu, a cuprins majoritatea măsurilor de îmbunătăţire a bazei furajere, a producţiilor de lapte şi de carne, de ameliorare genetică a efectivelor, de pregătire profesională şi nu în ultimul rând de acordare a unor ajutoare financiare.

Dacă ar fi să dăm Cezarului ce-i a Cezarului, trebuie să recunoaştem că în ultima vreme, reprezentanţii Ministerului Agriculturii au fost aproape de oieri şi au acceptat dialogul cu aceştia, la diversele întâlniri ale crescătorilor de ovine organizate la Sibiu, Timişoara, Arad etc., pentru a le cunoaşte opiniile, necazurile şi problemele.

Prezent la expoziţia de la Cristian - Sibiu, pe 1 mai 2009, fostul ministru al agriculturii, Ilie Sârbu, a precizat că în ministerul pe care-l păstorea la acea dată s-a conturat o nouă gândire bazată pe onestitate, respect reciproc şi pe forţa dialogului între cadrele ministerului şi reprezentanţii asociaţiilor de oieri; o gândire nouă care să conducă la rezultate mai bune în acest sector.

• Astfel, prin Ordinul MADRP 230/2009 s-a aprobat ca dosarele pentru subvenţii la ovine să fie mai întâi verificate şi ştampilate de asociaţiile crescătorilor de oi şi abia apoi depuse la APIA, măsură luată cu scopul de a stopa depunerea de dosare pentru subvenţii din partea unor solicitanţi care nu deţineau oi.

Pe de altă parte, acest ordin a creat condiţii pentru ca în judeţele fără asociaţii să se înfiinţeze cel puţin o astfel de structură şi le-a întărit pe cele existente.

• A urmat apoi HG 700/2009, prin care s-a aprobat subvenţia de o mie de lei pentru achiziţionarea (cumpărarea) de ovine de reproducţie, cu origine şi performanţe, din ţară şi din import.

• Ordinul 541/2009, prin care s-a dorit să se legifereze concesionarea păşunilor pe minim zece ani, are un efect juridic aproape nul, întrucât, potrivit articolului I punctul 2a, consiliile locale ale primăriilor încheie contracte de concesiune pentru o perioadă recomandată de minim 10 ani, şi nu obligatorie pe minim 10 ani, cum ar fi fost necesar.

Acest punct a fost reluat în acest an de reprezentanţii asociaţiilor de crescători de ovine şi taurine şi se aşteaptă rezolvarea ei în primul trimestru al acestui an.

• Totodată, încă din toamna anului trecut s-au pus bazele unor noi tarife, mult mai mari, pentru lucrările de origine şi evaluare a producţiilor la ovine, dar cu o contribuţie a crescătorilor de 25% din aceste tarife.

Subvenţia, la stadiul de promisiune

Încă din decembrie 2009, toată media a vorbit despre eliminarea anumitor subvenţii de la bugetul de stat, precizând că începând cu acest an nu se mai acordă ajutorul pe cap de animal. Reprezentanţii asociaţiilor oierilor au reacţionat imediat şi au luat-o din nou de la capăt, în lupta pentru drepturile lor financiare.

În Ungaria, care a intrat în UE cu cinci ani înaintea României, oierii au primit în ultima tranşă o subvenţie de 21 euro pe ovină eligibilă. La noi subvenţia s-ar fi oprit la 11 euro/ovină, la aproape jumătate faţă de ţinta UE (21 euro/ovină).

După negocieri intense ale reprezentanţilor oierilor şi văcarilor cu oficialităţile, s-a anunţat că pentru oi, capre şi vaci se vor acorda şi în acest an ajutoare de stat care se preconizează să fie cel puţin la limita subvenţiei din anul 2009, foarte probabil chiar mai mari, aşa cum este normal.

Nu suportă amânare

Din discuţiile purtate în cadrul mai multor adunări generale ale oierilor, la care am participat şi noi, a reieşit că problemele acute, care trebuie rezolvate în 2010, se referă la apariţia cât mai rapidă a unui act normativ care să legifereze concesionarea păşunilor pe termen lung, crotalierea mieilor, stabilirea cuantumului de sprijin pe ovină şi depunerea mai rapidă la APIA a dosarelor de sprijin a oierilor cu cel puţin 1-2 luni.

Nerezolvarea acestor probleme ar conduce la un impact negativ puternic, iar soluţionarea lor, la creşterea importanţei economice a acestei specii.

Păreri privind IDENTIFICAREA ELECTRONICĂ

• Ion Câmpian
• Nechifor Ioan
• Gheorghe Dioane

Păreri privind REGLEMENTAREA PĂŞUNILOR

• Ioan Branga
• Nechifor Ioan

Păreri privind PRIMA PE CAP DE ANIMAL

• Gheorghe Mihăescu
• Ion Câmpian