Agricultura românească: inundată de promisiuni, uscată de secetă

Seceta, atât cea “a solului“, favorizată de precipitaţiile reduse, cât şi cea “atmosferică”, manifestată prin faptul că sistemul radicular al plantelor semănate în primăvară este slab dezvoltat şi nu poate asigura necesarul de apă, iar plantele pierd umezeala prin transpiraţie, se resimte în toate zonele ţării importante pentru agricultură şi pune în pericol producţia agricolă din acest an. În această situaţie, recomandarea logică este ca agricultorii să folosească la capacitate maximă echipamentele de irigaţii, acelea care ne-au mai rămas, după ce marile sisteme au fost devastate în mod iresponsabil, fapte care s-au întors tot împotriva noastră. Ca şi când pagubele de pe urma distrugerii sistemelor de irigaţii nu ar fi fost suficiente, conaţionalii noştri au defrişat şi perdelele de protecţie, fără milă şi fără a se gândi la consecinţele, care iată că n-au întârziat să apară.


Culturi rezistente la secetă

În prezent, ca urmare a condiţiilor meteo nefavorabile, observăm că, în special, culturile semănate în epoca a II-a au răsărit defectuos, iar plantele sunt rare şi neuniforme. Ce putem face? După ce am analizat cu atenţie cultura, putem decide dacă o menţinem în vegetaţie sau o înlocuim cu plante rezistente la secetă.

Pentru aceasta trebuie să ne asigurăm că seminţele încolţesc cu apă puţină şi au un coeficient de transpiraţie mai redus, dar şi un sistem radicular cu capacitate mare de absorţie a apei din straturile mai adânci ale solului.

Culturi cerealiere. Acolo unde sunt compromise culturile de cereale, din această grupă avem două specii foarte rezistente la secetă, care încă se mai pot semăna: sorgul pentru boabe, numit şi “cămila deşertului“ tocmai datorită rezistenţei mari la secetă, şi meiul, ale cărui seminţe au aceeaşi valoare nutritivă, ca şi cea a porumbului, este foarte puţin pretenţios, iar cu investiţii minime vă asigură totuşi 2-4 tone de seminţe/ha.

Soia şi fasolea. Năutul poate înlocui foarte bine culturile de fasole şi de soia care au suferit din cauza lipsei de apă, fiind cea mai rezistentă leguminoasă pentru boabe la secetă, cu seminţe la fel de valoroase ca cele de fasole sau de mazăre şi care, semănată în luna mai, ajunge la maturitate cu succes în toate zonele de câmpie ale ţării.

Rapiţa şi floarea soarelui. Dintre plantele oleaginoase, rapiţa îşi încheie în curând vegetaţia, iar floarea soarelui este o plantă cu rezistenţă bună la secetă, cu condiţia ca densitatea lanului să nu fie exagerat de mare. Cei care încearcă să o forţeze, ar trebui să ştie că densitate mare, pe lângă risc sporit la secetă şi la boli, înseamnă şi plante cu calatidii mici, iar densitate potrivită, circa 40.000 plante/ha, înseamnă calatidii mari şi cu seminţe grele. Prin urmare, trebuie să procedaţi la rărirea plantelor, doar dacă este cazul.

Cartoful este sensibil la secetă, dar în zonele specifice pentru această cultură precipitaţiile au fost ceva mai multe, de aceea, agricultorii trebuie să aibă grijă ca apa să se înmagazineze bine în sol.
Dintre plantele furajere rezistente la secetă menţionăm: iarba de Sudan, ghizdeiul şi sparceta.


Sfaturi anti-secetă

-  Dintre plantele puţin rezistente la secetă menţionăm ovăzul, mazărea, fasolea, sfecla, soia, bobul, muştarul, trifoiurile şi, desigur,  majoritatea legumelor.

- O măsură de luptă contra secetei este şi menţinerea solului în bună stare de fertilitate. Efectele secetei vor fi mai mici în parcelele fertilizate cu azot şi fosfor.

- Realizarea stratului de sol afânat la suprafaţă în culturile prăşitoare are rol protector şi de păstrare a umidităţii. Acest strat afânat trebuie menţinut tot timpul, prin praşile, după fiecare ploaie, chiar dacă nu sunt buruieni.

- Nu uitaţi faptul că dacă nu ar fi buruieni, efectele secetei ar fi mai mici, deci combateţi energic buruienile, acestea reprezentând una din cele mai mari calamităţi ale agriculturii noastre.


Avertizare meteo: sud-estul ţării, ameninţat de secetă extremă

Perioada de secetă a început la sfârşitul lunii mai şi se va manifesta până la sfârşitul lunii iulie, afectând majoritatea culturilor din ţară, cele mai afectate zone fiind cele din sudul ţării, sudul Moldovei şi Dobrogea, avertizează prognoza meteo elaborată pentru intervalul mai-iulie 2009 de Administraţia Naţională de Meteorologie.

Pe lângă deficitul de apă din sol, culturile vor fi afectate, începând cu luna iunie, şi de temperaturi ale aerului mai ridicate decât în mod obişnuit în aproape toată ţara şi în special în zonele agricole sudice.

În lunile mai-iunie, seceta pedologică moderată, puternică şi extremă care se va semnala pe suprafeţe extinse din Dobrogea, Muntenia şi sudul Moldovei va afecta culturile de toamnă, în special cerealierele, aflate în perioada critică, starea de vegetaţie a acestora urmând a se menţine medie şi slabă.

În luna iulie, în zilele cele mai calde, va fi posibilă ofilirea temporară în orele de amiază, răsucirea şi uscarea prematură a aparatului foliar la prăşitoare, precum şi forţări stadiale în evoluţia fenologică a acestora. În cultura de porumb, pe suprafeţele agricole cu deficite accentuate de apă, va creşte procentul de plante sterile, iar la floarea-soarelui capitulele vor fi subdimensionate.

Local, în Dobrogea, sudul Munteniei şi al Moldovei, precum şi în extremitatea de vest a Banatului şi Crişanei, starea de vegetaţie a acestor culturi se va deprecia în continuare, din cauza secetei extreme. Totodată, la hibrizii extratimpurii şi timpurii de porumb din extremitatea de sud a Munteniei este posibilă apariţia fenomenului de „şiştăvire” a bobului, în special pe suprafeţele afectate de seceta pedologică puternică şi extremă.